Născută la 7 septembrie 1533, ilustra fiică a lui Henric al VIII-lea Tudor și a celei de-a doua soții a acestuia, Anne Boleyn, devine, la 25 ani, ultimul monarh al casei Tudor, care va conduce Anglia timp de 44 ani. Elisabeta, cea care inițial nu avea șanse să urce pe tronul regal al Angliei, fiind a treia în succesiunea monarhală, este și astăzi cunoscută drept regina ce a domnit în veacul de aur al Angliei.

Perioada domniei sale, care datează din 17 noiembrie 1558 și se sfârșește odată cu moartea Majestății Sale din 24 martie 1603, este considerată de către istorici o perioadă de înflorire a Angliei, care, sub egida conducerii Elisabetei I a cunoscut o creștere pe plan mondial: din punct de vedere politic, cultural și economic.

Regina nu a fost niciodată căsătorită, ceea ce îi adusese numele de Regina Fecioară, Gloriana sau Buna Regină Bess. Contemporană a lui Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson, Elisabeta I a făcut tot posibilul ca în societatea engleză să înflorească arta și cultura, transformând curtea sa într-un adăpost al muzicii și teatrului.

Curtenilor și suitei sale apropiate, Majestatea Sa obișnuia să le dea nume de alint. Probabil, la nivel intuitiv, a înțeles că are un atu feminin foarte important, moștenit de la mama sa – șarmul și farmecul personal, pur femeiesc. Conducea țara ca un bărbat, dar apela și la elementele de comportament cochet, atât de comun femeilor. De exemplu, pe Robert Dudley, care era și presupusul său amant, îl numea „my eyes” (ochii mei, lumina ochilor mei), iar primul ministru, William Cecil, era alintat cu numele „my soul” (sufletul meu, spiritul meu).

Regina Elisabeta I a fost foarte atașată de mama ei. Cu toate că Anne Boleyn a fost executată din ordinul regelui Henric al VIII-lea când Elisabeta avea doar 3 ani, contemporanii denotau o deosebită afecțiune pe care, în adâncul sufletului, suverana i-a purtat-o până la moarte.

Era o prezență destul de extravagantă, folosind toalete colorate și un machiaj strident. Pentru a ieși în evidență, regina își acoperea fața cu un amestec alb, din plumb și oțet. Acest lucru, cu timpul, i-a distrus complet tenul, din motive ușor de înțeles. Iar pentru că, odată cu anii, regina pierdea din farmecul său feminin, a recurs la o tactică interesantă ca să evite compararea persoanei sale cu doamnele de la curte. Respectiv, curtencele nu aveau voie să îmbrace decât negru sau alb. În așa fel, după cronicile unui contemporan era „imposibil să observi stelele când te aflai în prezența soarelui”.

Regina a fost nu doar extravagantă, dar și foarte pedantă în ritualul de frumusețe de zi cu zi. Procesul îmbrăcatului reginei, la care asistau cele mai apropiate femei de la curte, odată cu înaintarea în vârstă a reginei ajungeau să dureze și patru ore. Accesoriul nelipsit pe care îl purta regina era renumita perucă roșie, care îi ascundea, la bătrânețe, părul cărunt.

Unii cercetători susțin chiar că regina ar fi fost… bărbat. După părerea lor, Elisabeta I s-ar fi născut moartă, iar la momentul acela, unicul copil cu păr roșcat care a putut înlocui fetița decedată a fost un băiețel. Această categorie de cercetători aduc și argumentul celibatarului și castității reginei întru susținerea teoriei „băiatului din Bisley”. Nu există însă dovezi plauzibile care să întărească aceste presupuneri.

Regina Elisabeta I Tudor, chiar și peste secole, rămâne a fi o figură enigmatică, un prototip al femeii puternice și o veșnică sursă de inspirație pentru filme, cărți, și alte domenii de artă. Nu întâmplător, credem noi, o altă purtătoare a numelui Elisabeta a avut, la fel, o domnie lungă și plină de evenimente marcante. O fi fost o moștenire la nivel de energie, transmisă peste secole de Buna Regină Bess…

Autoare: Ana Chiriac

Distribuie articolul: