De curând, prezentatoarea din România, Adela Popescu, a devenit mamă pentru a treia oară. După ce prezentatoarea a primit felicitări și urări frumoase din partea internauților, aceasta a decis să le istorisească povestea venirii pe lume a celui de-al treilea copil.

Pe pagina sa de Instagram Adela a publicat 3 postări în care le relatează urmăritorilor despre cum l-a adus pe lume pe cel de-al treilea copil.

Până a ajunge la spital

Adela recunoaște că în seara dinaintea nașterii s-a simțit foarte bine, se pregătea pentru un somn liniștit și odihnitor, însă, la scurt timp după ce a adormit, a simțit ACEA contracție care i-a dat de știre că se apropie nașterea. Aceasta recunoaște că evenimentele ce urmau îi provocau o doză de frică, iar soțul ei, Radu, era foarte emoționat.

„Deja din săptămână 37, în fiecare noapte, îmi imaginam că e ultima în formula aceea. Și îi pupam pe băieți, și mă rugam, și îmi imaginam, și construiam scenarii și voiam să se oprească puțin timpul în loc, realizând cât de valoroasă și rară e liniștea pe care încă o trăiam.

E drept că din săptămână 37 mă simtem diferit. Parcă aveam contracții mai des, nu puteam să respir, apăruseră insomniile și, în plus, știam că e posibil ca lucrurile să se precipite fiind vorba de a treia naștere.

Dacă la primele două aveam o nerăbdare combinată cu entuziasm, de data asta eram doar speriată. Aveam certitudinea că vă fi greu, dar și siguranță că se vă sfârși cu bine. Dar binele ăsta, ca punct final, știam că avea să vina după multă durere. Travaliul.

Așa că tot ce puteam face era să mă rog să am un travaliu scurt și să se întâmple totul cât mai repede.

Dar nu atât de repede cât să îmi pun soțul în dificultate prin mașină, în drum spre maternitate. Acesta a fost coșmarul lui cel mai mare, să nu fie el nevoit să îmi taie cordonul ombilical

E! Pe scurt, în seara de 10 spre 11 m-am pus în pat foarte liniștită, mai liniștită ca niciodată, constatând cât de bine mă simt. Nu mă durea nimic, nu aveam contracții și chiar mă gândeam că o să dorm, în sfârșit, bine. După un pahar de vorbă cu Radu pe terasă, făcând pronosticuri, am mâncat un castron de vișine și m-am culcat.

Pe la 5:40 am simțit ACEA contracție.

Dar pentru că eram adormită nu am fost sigură că e pe bune sau că visez. Așa că am așteptat. A venit și a doua. Atunci mi-a fost clar. Știu că am zâmbit și mi-am zis, gata, asta a fost. I-am scris mamei că se apropie momentul și soacrei mele să se îmbrace să vină la copii. Pe Radu am preferat să nu îl anunț imediat, de teama că nu mă vă lasă nici să mă spăl pe dinți.

Așa că, tacticoasă, mi-am făcut un duș, am pregătit cele necesare, m-am îmbrăcat cu rochia albă, am spus o rugăciune și apoi l-am trezit pe Radu. Puteți să vă imaginați reacția. Atât de agitat și emoționat era, încât m-am oferit chiar să conduc.

A refuzat”, povestește Adela.

Prima întâlnire

Cea de a treia naștere nu a fost una mai ușoară pentru Adela, dar și de această dată, a adus copilul pe lume pe cale naturală. Cum a decurs procesul, povestește chiar ea.

„Am ajuns la 6:00 la spital. Col șters.

Îmi doream tare de tot epidurala așa că, fiind a treia naștere, și bănuind că lucrurile se vor precipita, toată lumea se grăbea.

Am ajuns în salon, m-am pregătit, apoi mers în sala de nașteri pentru epidurală. Deja eram și mai dilatată, contracții dureroase și dese, așa că s-a hotărât să nu mi se injecteze cantitate mare de anestezie, doctorița mea, Anca Sultan, nedorind să mai am pic pe expulzie. E important să simți contracția în plin, astfel încât să poți împinge în climaxul ei.

După injectare s-a așezat puțin liniștea. Foarte puțin. Mă dilatasem deja serios, ajunsesem la 8, efectul anesteziei trecea, eu eram în agonie.

Foarte repede am ajuns la dilatație maximă, contracții de intensitate de 100 %. Deci, după experiențele trecute, urma expulzia.

Mă tânguiam și imploram pentru încă puțină anestezie. Sigur că nu mai era posibil. Dar nu înțelegeam de ce durează atât.

Am simțit că mă prăbușesc când am aflat că bebelușul era încă sus, nu voia deloc să coboare, în condițiile în care eu simțeam că nu mai pot. Durerile erau inimaginabile și bebelușul nu voia să iasă. Nu mai aveam nicio variantă, era one way. Tot ce puteam face era să împing cu toată ființă mea, triplând durerea ce mi-e peste putință să o descriu.

Anca și moașa mea, Geta Florea, au hotărât să mă dea jos de pe masa și să schimb poziția, continuând să împing.

Bebelușul începea să coboare. Eu mă rugam și urlam la toți Dumnezeii, sperând să îmi curme mai repede suferința aducându-mi copilul cu bine pe lume. Din momentul acela, în câteva minute l-am auzit…

Nu mai știu ce am zis, ce am simțit, ce am exclamat.

Îmi amintesc doar că îl mângâiam și spuneam “iubirea mea, iubirea mea, mulțumesc, Doamne”. Am înțeles atunci de ce cobora atât de greu, avea cordonul ombilical fffoarte scurt. Și era și mare. 3620 kg.

Cu toate astea, travaliul meu se poate numi unul scurt, adică de nici 4 ore.

După ce Anca a rezolvat tot ce era de rezolvat, îmi amintesc că am rămas un moment singură în sala de nașteri și, brusc, am început să plâng. În hohote. Și nu m-am putut opri nici când am ajuns în salon. Nu mă puteam opri…”, zice Adela.

Trăirile de după cea de a treia naștere

Adela recunoaște că această istorisire a plasat-o pe Instagram pentru a se asigura că amintirile îi vor rămâne intacte în fața trecerii anilor. În cele din urmă, prezentatoarea a distribuit și o fotografie cu cei trei frați.

„Era o combinație de fericire, eliberare, reminiscențe ale durerii, descărcare emoțională, recunostiinta, habar n-am. Am plâns și cu el în brațe. Și mi se părea cel mai frumos și minunat și bun.

Radu a stat pe toată perioda asta în exteriorul spitalului împreună cu frații mei. Mi-a mărturisit că din clipa în care am ajuns la spital a fost foarte liniștit având totală încredere că vă fi totul foarte bine. Și a fost.

Las rândurile astea aici necosmetizate, știind că peste ani mă voi întoarce la ele ca la o amintire foarte prețioasă căreia nu vreau să îi uit nicio “nuanță“.

Mă simt mai puternică acum și recunoascatoare că am putut trăi din nou miracolul nașterii în siguranță.

Cu toate astea TOT ce contează e că bebelușul e bine. Nu aș fi ezitat nicio clipă să fac cezariană dacă exista măcar un minim risc. Nu merita. Acum suntem acasă. Doamne ajută!

Mulțumesc pentru toată susținerea din această perioadă. Pentru toate experiențele împărtășite. Pentru sentimentul de apartenență”, a scris Adela Popescu.

Sursa: Instagram

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: