Rolul Tudorei i-a fost botezul în teatrul. Iar de aici și până la a transmite altor generații experiența teatrală a fost drum… interesant. Actrița Olga Guțu Cucu ne-a dezvăluit într-un interviu sincer și amplu care a fost drumul ei până pe scenă, la ce renunță cel mai des un actor și ce întrebări ar trebui să-și dea fiecare viitor student la actorie. Dacă ești gata să afli toate astea, dar și să descoperi un om extraordinar de cald, te invit să rămâi aici.

Pentru a o urmări pe Olga Guțu Cucu pe scena Teatrului „Mihai Eminescu”, rezervează bilete online pe TNME.md

Niciodată nu m-am gândit și n-am visat să devin actriță

„Mă vedeam adesea fiind profesoară. Uneori îmi plăcea să fiu o doamnă de afaceri, îmbrăcată elegant și vorbind frumos. De scenă întotdeauna îmi era frică. Îmi aduc aminte cum, fiind în clasele primare, aveam un eveniment în sala de festivități, și la un moment dat, am fugit din scenă. Am avut nevoie de mult timp să-mi revin. Dar în schimb eram printre primele fete care țineam disciplina în clasă. Eram șefa clasei. Acum aș șansa să intru în pielea la toate posturile în care m-am visat în copilărie”, ne mărturisește cu sinceritate actrița.

Tudora i-a adus nominalizarea de „Cel mai bun debut”

„La un moment dat în viața mea a apărut un om, o personalitate, care m-a făcut să mă văd cu alți ochi. Anume el, picătură cu picătură, a făcut să-mi placă gândul că pot și eu deveni actriță. Sunt o norocoasă că am avut fericita ocazie de a învăța de la profesori extraordinari: Mihai Fusu, Emil Gaju, Silvia Berov, Nelly Cozaru, Vera Mereuță, Gheorghe Pietraru, Nicolai Cazmin, regretatul Ilie Todorov și alții.Primul meu rol în teatru a fost Tudora din „Prăpăstiile orașului” de M. Millo în regia dlui M. Lungeanu (România). Cu el am fost nominalizată la „Cel mai bun debut” la Premiile UNITEM 2002. Încă din anii de studenție, din anul III mai exact, am fost împlicați în spectacolele Teatrului Național „M.Eminescu” și Teatrul „Luceafărul”. Experiență frumoasă și responsabilă. Mare bucurie am avut să fim în preajma profesioniștilor. Aveam posibilitatea să „furăm” meseria de la cei mai buni”, recunoaște actrița.

A fi actor nu e o întâmplare

„Fiind la facultate am înțeles că a ajunge acolo nu era o întâmplare. La început nu înțelegeam de ce pedagogii ne tot încurajau să renunțăm și să plecăm de la actorie, să schimbăm meseria cât nu e târziu. Apoi am înțeles că „nu fiecare muscă face miere”. Scena nu iartă. Acolo, în scenă, ești ca în palmă și nu mai are nicio importanță ce notă ai în carnetul de note. Mulțumesc din suflet pedagogilor că au avut răbdare să ne pună pe drumul cel bun. Le mulțumesc pentru toată dragostea care ne-au dăruit-o pe parcursul anilor, până azi!”, ne mai spune actrița Teatrului Național „Mihai Eminescu”.

 

Niciun rol nu este întâmplător

„Am ocazia azi să joc diferite roluri ca tipaj. Și asta e foarte bine. E o bucurie și satisfacție enormă să poți „îmbrăca diferite mănuși”. Am avut și pauze în activitatea mea, dar nu prea mari. Am născut doi flăcăi minunați: Mihai-Valentin (de 13 ani) și Vladislav (de 10 ani). După a doua mea revenire am fost distribuită în spectacolul „Pomul vieții” de D.Matcovschi în regia lui Sandu Cozub. N-am fost distribuită la început la rolurile Elenei și Anei, dar după prima lectură am înțeles că anume eu trebuie să joc aceste roluri. Pentru prima dată în viața mea am avut așa presimțire. N-am spus însă niciun cuvânt nimănui, nici colegilor, nici soțului, nici regizorului.

Însă chiar a doua zi am fost sunată de domnul Cozub și mi s-a propus să fac anume aceste două roluri. Incredibil! Atunci mi-am spus că nu este întâmplător. Am început lucrul și aveam impresia că nimic nu-mi reușește. Dar v-am spus că sunt o norocoasă?! Sandu Cozub este un regizor extraordinar, cu un talent de a descoperi și a încuraja actorii. Îi mulțumesc pentru magia pe care o face de fiecare dată. Am muncit sincer, fără să mă gândesc că voi putea lua, cu acest rol, premiul pentru „Cel mai bun rol feminin”. A fost o mare surpriză când l-am luat”, ne mai mărturisește Olga Guțu Cucu.

Fericirea vine de acasă

„Republica Moldova este țară-minune, asta nu-i un secret. Dar și aici se poate trăi bine și fericit. Totul vine de acasă. Dacă reușim să fim fericiți acasă, atunci familia ne dă puteri să facem minuni în meseria pe care o facem, oricare ar fi ea. Dacă actorului îi place meseria pe care a ales-o și o face cu dăruire și sinceritate, întotdeauna se va descurca bine și va avea un trai decent în țara noastră”, crede actrița.

Doar câteva întrebări pentru tinerii care vor să aleagă actoria

„Ești sigur că vrei asta? Ești gata să faci tot de ce va fi nevoie pentru a ajunge la rezultate bune? Ești gata să renunți la așa fraze cum sunt: „nu pot”, „nu vreau”? – cred că sunt primele întrebări pe care trebuie să și le pună un viitor student la actorie. Adevărul este că acesta trebuie să fie gata să renunțe la tot ce a citit până acum și să aibă destul curaj ca să iasă în fața spectatorilor. Dacă merg toate asta – drum bun și să ai noroc. Da, anume noroc! Pe lângă dorință și posibilități, e nevoie măcar de un pic de noroc! Și nu uitați ca în viață întotdeauna sunt mai multe oportunități, doar trebuie să fiți atenți și întotdeauna gata să le alegeți”, le recomandă Olga Guțu Cucu.

Fericită să transmită secretele mai departe

„Am ajuns în momentul în care pot deja să transmit meseria. Din toamna anului 2019 sunt profesoară de actorie la Liceul Teoretic cu profil de Arte „Mihail Berezovschi”. Cu cât mai mult mă aflu în preajma elevilor, cu atât mai tare mă îndrăgostesc de ei. Sunt fericită că mi se oferă posibilitatea să le împărtășesc din ceea ce cunosc. Aici învață și băiatul meu mai mare, Mihai-Valentin, în clasa teatrală. La anul va veni și Vlad. Și lor, dar și tuturor copiilor le doresc mult succes”, spune actrița pentru EA.md.

 

Împlinirile ni le facem singuri

„Cred că din toate, un actor sacrifică cel mai mult sau mai des din timpul pentru familie. Cei de-acasă sunt atât de răbdători, iubitori și înțelegători, iar pentru asta le mulțumesc enorm. Am o mare satisfacție atunci când îl văd pe Vlăduț jucând cu mine pe aceeași scenă. El joacă în spectacolul „Dosarele Siberiei”, în regia lui Petru Hadârcă. Călătorim împreună. Am fost deja în mai multe turnee prin țară, în România și Ucraina. E fericita ocazie de a mai petrece timpul împreună.

Sunt recunoscătoare până la cer soțului meu, Victor Triboi, că este în viața mea și mă susține mereu. Este și el actor, la Teatrul „Luceafărul”. Este un bărbat adevărat, un actor talentat și un tată grijuliu.

Sper că părinții mei, care nu mai sunt aici, se bucură pentru reușitele mele și sunt mândri de fata lor. Odihnă și pace le doresc printre cei drepți…

Mă întrebați cum mă văd peste 10 ani? Sper că vom fi cu toții și mai fericiți, și mai satisfăcuți, și mai împliniți, și mai iubitori!
Ne vom da toată silința „ca să nu facem umbră pământului degeaba”, vorba celebră a neamului nostru”, ne-a mai spus în final actrița.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: