A început dintr-un mic sat și acum lucrează pentru cea mai mare companie petrolieră din Marea Britanie. Este povestea moldoveanului Oleg Munteanu, care a împărtășit în cadrul unui monolog cu Dorin Galben detalii despre drumul său profesional, provocările întâmpinate și cum a reușit să îmbine utilul cu plăcutul.

 

Cum și-a început activitatea

„Sunt independent financiar, trăiesc pe banii mei. Am absolvit facultatea cu succes, obținând nota 10 la examenul de licență. Ulterior, am urmat un masterat în inginerie, specializat pe prelucrare, unde, din nou, am obținut nota 10. Învățam din pasiune, pentru că îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Observam că pot combina utilul cu plăcutul și vedeam un rezultat concret, transmite  unimedia.info. 

La începutul carierei mele, am lucrat la Lukoil. Eram inginer debutant, dar în practică începeam ca operator, lucrând cot la cot cu ceilalți. Asta însemna să particip la sarcini practice, precum închiderea sau deschiderea ventilelor și alte activități manuale. Am ajuns chiar să dau cu mătura prin instalații, având un șef de secție care credea că fiecare inginer ar trebui să înceapă de jos.

În actualul meu loc de muncă, observ diferențele dintre inginerii care au fost implicați direct în munca practică și cei care au devenit direct șefi de instalații după facultate, fără să treacă prin experiențele de bază. Cei care au lucrat cu operatorii, au fost în ture de noapte și au trecut prin opriri sau porniri de instalații în condiții dificile sunt mult mai empatici și conectați la realitate”, menționează bărbatul.

După Lukoil, a ales să lucreze la o companie germană implicată în construirea unei instalații de producere a hidrogenului. Aici, Oleg s-a ocupat de operare și coordonare între echipele din Germania și România, iar hidrogenul produs era livrat către OMV Petrom, pentru rafinăria lor din Ploiești.

Apelul care i-a schimbat viața

„După o perioadă relativ scurtă, am avut un an foarte frumos la Cluj. Am lucrat pentru Emerson, care căutau un specialist în hidrogen. Ei dezvoltau baze de control conectate la simulatoare dinamice, adică un model matematic ce se comportă ca o instalație reală. Practic, acest model matematic este creat pe calculator și folosit pentru a pregăti operatorii care operează instalațiile. În industrie, toate instalațiile sunt operate de la calculator, nu cu ciocanul.

În 2018, pe când eram la Cluj, am primit un apel care mi-a schimbat viața și cariera. Era luna mai, îmi amintesc exact. Totul a fost o surpriză totală. La început, am crezut că este o glumă. Inițial, primisem un e-mail, iar când am văzut extensia „ExxonMobile” – cea mai mare corporație petrolieră privată din lume – m-am gândit că este spam. Astfel de lucruri sunt comune, așa că am ignorat e-mailul”, adaugă specialistul.

Plecarea în Marea Britanie 

„La scurt timp, am primit un telefon. Cineva din Marea Britanie m-a sunat și mi-a spus că dorește să discutăm. Atunci mi-am dat seama că lucrurile devin serioase. La câteva zile după, am zburat în Marea Britanie pentru interviu. Ei s-au ocupat de toate: biletele de avion, taxiul, cazarea la hotel. Eu doar m-am prezentat, cum glumesc, „ca o prințesă”. La astfel de interviuri nu plătești nimic – totul este aranjat și acoperit de companie.

Când am aterizat în Marea Britanie, am avut două șocuri majore. Primul șoc a fost legat de limbă. La aeroport, trebuia să închiriez o mașină. O doamnă a vorbit cu mine un minut în engleză – cred că era galeză – și la final am spus doar „Ok”. Nu înțelesesem nimic din ce-mi spusese. Mi-am dat seama că, deși credeam că vorbesc bine engleza, realitatea era alta. Eu eram obișnuit să vorbesc engleză cu alți străini, mai ales nemți, pentru că lucrasem mult cu ei, sau cu alți vorbitori nenativi. Mi-am spus atunci: „Asta va fi o problemă!”.

Al doilea șoc a fost condusul pe partea opusă a drumului. Eram cu un prieten, Bogdan, care mă întâlnise la aeroport. Cei de la companie îmi spuseseră că vor trimite un taxi să mă aducă, dar eu, curajos, am refuzat și am zis că mă descurc singur. Mare greșeală”, mărturisește bărbatul.

Despre cea mai mare companie petrolieră din lume 

Oleg povestește despre experiența sa profesională și despre oportunitatea de a lucra pentru o companie mare din industria petrolieră, similară cu Apple, Google sau Facebook în domeniul IT. După un interviu de succes în Marea Britanie, a fost invitat să se alăture echipei. Compania, care definește standardele industriei, l-a ajutat cu relocarea, cazarea și acomodarea în noul oraș.

„Această companie nu are business în Moldova, din păcate, și de aceea poate fi nefamiliară pentru publicul larg. După interviul din Marea Britanie, la două zile după ce m-am întors în țară, am primit un e-mail prin care eram anunțat că interviul a fost un succes și că își doresc ca eu să fac parte din echipa lor. A fost un adevărat „Wow” pentru mine.

Compania aceasta, ca să fac o paralelă mai ușor de înțeles, este ca un Apple, Google sau Facebook în domeniul IT – un vârf de lance al industriei. Toată industria lucrează după standardele și regulile create de aceste companii mari, cum sunt ExxonMobil, Chevron sau Shell. Practic, ele conduc industria din punct de vedere tehnologic, al siguranței și al calității. De exemplu, companiile din Orientul Mijlociu urmează standardele noastre. Este o companie cu oameni muncitori și inteligenți, de toate religiile și culturile, iar lucruri precum cine este tatăl tău sau alte criterii sociale sunt complet irelevante. Nu trebuie să fii „fiul unui ministru” pentru a reuși.

La interviul tehnic, au fost doi directori care m-au evaluat. Mi-au cerut să desenez o schemă pe tablă și mi-au spus: „Aceasta este instalația de reformare catalitică. Imaginează-ți că tocmai am făcut o revizie (un proces mare de mentenanță, când instalația este oprită pentru reparații), dar, după repornire, produsul final nu atinge criteriile de calitate. Avem un anumit component care nu corespunde – de exemplu, cifra octanică este prea mică. Spune-ne care crezi că este problema.”

Interviul a fost o adevărată plăcere, iar unul dintre directorii care m-au intervievat a devenit ulterior șeful meu direct și acum este vecinul meu. Locuim aproape și, uneori, facem grădinărit sau tăiem lemne împreună.

Bineînțeles, am avut frici și anxietăți legate de această mutare, fiindcă era din nou un pas foarte mare pentru mine. Dar am mers pe principiul „acum sau niciodată”. Nu conta că engleza mea nu era perfectă, ca cea a reginei. Știam că îmi doresc foarte mult să lucrez pentru ExxonMobil.

M-am mutat cu un ghiozdan, telefonul, pașaportul și portofelul. Mutarea a fost simplă, pentru că cei de la companie s-au ocupat de tot – de la relocare, hotel pentru prima lună, până la acomodarea în noul oraș. Am aterizat „ușor”, cum zic ei”, spune Oleg.

Citiți întregul articol aici.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: