Mihail Gorbaciov a murit pe 30 august, la vârsta de 91 de ani. A stat la putere doar șase ani, dar a intrat în istorie ca un om care a schimbat țara și lumea.

„Nu există reformatori fericiți”, a spus el de mai multe ori, știind foarte bine în ultimii ani despre atitudinea ambiguă a rușilor față de el. Dar nu s-a îndoit niciodată că reformele pe care le întreprinse erau inevitabile și necesare.

Din sistem

A depășit stereotipurile sovietice și a decis schimbări revoluționare. Noul curs a fost luat aproape imediat după ce Gorbaciov a devenit secretar general al PCUS în 1985. După ce a condus Sovietul Suprem al URSS, el a propus introducerea postului de președinte și abrogarea articolului din constituție privind rolul principal al partidului.

La acea vreme, cuvintele rusești „perestroika” și „glasnost” au intrat în multe limbi ale lumii. În același timp, celebrele fraze Gorbaciov „principalul este să începeți” și „procesul a început” au mers și ele către oameni. Nimeni, inclusiv Gorbaciov însuși, nu bănuise încă că acest lucru va duce în cele din urmă la prăbușirea URSS.

Gorbaciov credea sincer că sistemul sovietic poate fi transformat. Recunoscându-și ulterior greșelile, a regretat doar că a întârziat cu reforma partidului. Și amintindu-și de lovitura de stat și de trădarea camarazilor săi în timpul călătoriei sale la Foros, era enervat că era prea încrezător în sine.

Până la sfârșitul vieții, a regretat prăbușirea URSS, a visat la o nouă ordine europeană, o nouă gândire și a urmărit cu nerăbdare cum se estompează procesul de dezarmare, care părea să se desfășoare.

Politician de clasă mondială

Poate singurul politician rus, Gorbaciov, chiar și după ce a părăsit puterea, a rămas membru cu drepturi depline al clubului informal al liderilor mondiali. A menținut relații cu președinții americani Ronald Reagan și George W. Bush, fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher, cancelarul german Helmut Kohl și mulți alții.

“Îmi place dl Gorbaciov. Puteți să vă ocupați de el“, a spus Thatcher după prima întâlnire cu el la Londra în 1984, unde a fost invitat la inițiativa ei, pe când era încă secretar al doilea al PCUS.

După preluarea mandatului la Kremlin, Gorbaciov a proclamat aproape imediat un „nou mod de gândire” în afacerile internaționale. Rezultatul a fost reluarea dialogului sovieto-american privind dezarmarea nucleară, sfârșitul Războiului Rece și semnarea Tratatului INF în 1985; retragerea trupelor sovietice din Afganistan, căderea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei. „Mă bucur că am luat-o”, a spus Gorbaciov, recunoscându-și totuși greșelile de calcul.

În 1990, ca recunoaștere a marilor merite ale lui Gorbaciov ca reformator și politician remarcabil la scară globală, care a adus o contribuție unică la schimbarea însăși natura dezvoltării internaționale, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

„Sunt fericit cu viața mea”

S-a născut în satul Privolnoye, teritoriul Stavropol, într-o familie de țărani. „M-am născut aproape într-un hambar, aproape ca Isus Hristos”, a glumit el odată, vorbind cu reporterii. Ambii bunici au suferit de pe urma regimului sovietic. Unul a fost deposedat, celălalt a fost suspectat de troțkism. Apoi a fost un război, cu toate greutățile aferente, pe care familia Gorbaciov le-a simțit din plin. În 1950, după ce a absolvit școala cu o medalie de argint, a intrat la facultatea de drept a Universității de Stat din Moscova.

El consideră începutul carierei sale politice în 1955, când a început să lucreze în Comitetul Regional Stavropol al Komsomolului. Și-a amintit că a încercat să plece de două sau de trei ori, dar apoi și-a dat seama că trebuie să rămână. „Sunt mulțumit de viață, sunt mândru de ceea ce am făcut”, a spus el. Potrivit acestuia, nu totul a avut succes, „dar au adus-o (țara/URSS, n.ed.) până în punctul în care drumul de întoarcere nu mai este posibil”.

Secretul longevității politice

După ce a părăsit președinția URSS, Gorbi, așa cum era numit în Occident, a continuat să comunice nu numai cu politicienii, ci și cu reprezentanții elitei creative interne și mondiale. Doctor onorific al mai mult de 30 de universități din întreaga lume, a participat la activitățile multor organizații internaționale, a ținut prelegeri, a scris cărți și s-a implicat activ în activități de caritate.

Pe lângă Fundația Gorbaciov, a creat Forumul Politic Mondial, Forumul Laureaților Premiului Nobel pentru Pace, Crucea Verde Internațională și forumul ruso-german „Dialogul Petersburg”.

Gorbaciov a demisionat din funcția de președinte al URSS la 25 decembrie 1991 și, în același timp, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe. În mod ironic, în cartea de muncă, care este păstrată la Fundația Gorbaciov, nu există încă nicio înregistrare că ar fi părăsit această funcție.

Povestea de dragoste

Amploarea personalității lui Gorbaciov este complexă și simplă în același timp. Aceasta este, în primul rând, libertatea interioară, care a devenit mai puternică de-a lungul anilor. A fost și primul lider sovietic care le-a încredințat compatrioților săi povestea iubirii sale. De atunci, conceptul de „prima doamnă” a fost recunoscut și în Rusia.

„Toate cele mai bune lucruri din viață sunt legate de Raisa și toate cele mai grele sunt, de asemenea, cu ea”, a spus Gorbaciov, amintindu-și de soția sa, care a murit în 1999. Ea a murit de leucemie și, până la sfârșitul zilelor sale, Mihail Sergeevich a ajutat centrul de hematologie, construit cu participarea fundației sale din Sankt Petersburg, cât a putut.

Chiar și mulți ani mai târziu, a recunoscut că se confruntă cu o lipsă acută de comunicare cu soția sa. Mai mult, era gata să creadă că acolo, într-o altă viață, se vor întâlni.

Distribuie articolul: