Mihaela, o femeie din Republica Moldova, povestește cum viața i-a fost marcată de încercări încă din adolescență: o sarcină la doar 16 ani, un accident rutier și, mai recent, o experiență tulburătoare în timpul unei slujbe de exorcizare la Mănăstirea Saharna, care, spune ea, a lăsat urme adânci în sufletul și mintea ei. „Am crezut că nu ies vie de acolo”, a declarat Mihaela într-un monolog la Dorin Galben.

Viața Mihaelei, o femeie din Republica Moldova, a fost marcată de încercări încă din adolescență. Rămasă însărcinată la doar 16 ani, a fost pusă în fața unei alegeri dureroase: părinții au insistat să facă avort, dar ea a refuzat cu o maturitate tulburătoare, scrie UNIMEDIA.

„Le-am spus: dacă mă obligați, vor fi două suflete moarte — al meu și al copilului.”

Mihaela a ales să păstreze sarcina și s-a mutat împreună cu tatăl copilului, însă relația nu a rezistat. La scurt timp, viața i-a oferit o altă lovitură: a fost implicată într-un grav accident rutier. Deși a fost rănită, spune că a fost presată să nu spună adevărul despre ceea ce s-a întâmplat, fiind forțată să declare că „a căzut”.

Ani mai târziu, un alt moment avea să-i zdruncine echilibrul psihic și emoțional.

„Am mers la Saharna convinsă că e teatru. Ce am trăit acolo m-a marcat pe viață”

Mihaela povestește că a ajuns la Mănăstirea Saharna însoțită de verișoara ei, cu gândul că slujba de exorcizare este doar un spectacol religios. Însă ce a trăit acolo a fost, potrivit spuselor ei, un episod de neexplicat:

„Țineam o lumânare în mână, iar când a bătut clopotul, picioarele mi s-au făcut ca valurile mării. Am început să tremur, să-mi pierd controlul asupra corpului. Am aruncat lumânarea, am dat capul jos și apoi a început totul.”

Preotul a început să meargă printre credincioși, iar în momentul în care s-a apropiat de ea, Mihaela a intrat într-o stare pe care o descrie drept „convulsivă, cu conștiința trează, dar cu corpul paralizat”:

„Am simțit că intru într-un acces convulsiv și încep să rag, din toată sinea mea, cu o voce care nu-mi aparține, de parcă mă taia cineva, conștiința îmi era trează dar corpul nu mă asculta. Nu puteam înțelege ce se întâmpla. Eu, care am fost un an în urmă la o astfel de slujbă și spuneam ce e cu acest teatru, oameni cumpărați, am ajuns la așa o stare. Mă țineau vrio șase persoane, eram încă cu mâna fracturată după accident, iar corpul meu sărea în toate părțile, eu nu simțeam nimic durere. Strigam: „Nu mă ucideți”, simțem că nu ies vie de acolo.”

Verișoara sa i-a pus întrebări legate de posibile vrăji sau farmece, iar în acel moment Mihaela a avut o revelație.

„În timp ce strigam, verișoarea mea mă întreabă: „Cine ți-a făcut?”, se zice că așa trebuie, cine ți-a făcut vrăji, farmece…Într-un moment dat, mi-a apărut ca o revelație, ochii, gene și părul blond, de parcă era un tablou nefinisat. Brusc am strigat: „Mariana”. Ca să înțelegeți, era fata cu care lucram și care se întâlnea cu fostul meu soț, era iubita lui. M-a mai întrebat: „Cum ți-a făcut?”, i-am răspun: „M-a îngropat. Mi-a îngropat hainele”, iar mie înainte de asta într-adevăr mi-au dispărut mai multe lucruri din geantă.

După terminarea slujbei, starea Mihaelei nu s-a ameliorat. Spune că a avut o reacție violentă chiar la ieșirea din ograda mănăstirii:

„Cel mai mare șoc a fost când trebuia să ies din ograda mănăstirii, când am dat sa trec prin poartă, m-am oprit și am început să mă urc pe gard. Când am ieșit de pe teritoriu, am izbucnit într-un plâns isteric, tremuram ca varga, nu mă puteam ridica de jos, m-au ridicat ca după o bătaie bună și m-au urcat în rutieră”.

După un timp, Mihaela spune că a revenit la Saharna împreună cu părinții săi – iar episodul s-a repetat, de această dată cu o intensitate și mai mare.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: