ANDREI CURĂRARU, cofondator WatchDog.MD


Republica Moldova împlinește 35 de ani. Și poate cel mai surprinzător lucru este că Moldova încă există. În 1991 am declarat independența, iar în 1992 deja se murea pentru ea pe Nistru. De atunci ni s-a spus de nenumărate ori că suntem prea mici, prea săraci, prea divizați ca să rezistăm ca stat. Am rezistat. Dar am plătit enorm. Prăbușirea economiei sovietice. Sărăcie. Corupție. Emigrație. 7 aprilie. Furtul miliardului. Stat capturat. Șantaj energetic rusesc. Iar astăzi avem un război la graniță și drone rusești care ajung inclusiv în spațiul nostru aerian. La începutul lui 2026, în Moldova mai locuiau obișnuit doar 2,36 milioane de oameni. Asta este poate cea mai dură cifră a independenței noastre: milioane de moldoveni au construit o viață mai bună în altă parte. Dar în acești 35 de ani s-a schimbat și direcția țării. Nu mai suntem o economie dependentă de toanele și embargourile Rusiei.

În 2025, 67,5% din exporturile Moldovei au mers spre Uniunea Europeană. Spre Rusia — doar 2,8%. Și Moldova nu mai stă la ușa Europei întrebând dacă poate intra. Negociază aderarea la UE. Aici apare însă adevăratul test al maturității. Actuala guvernare este în mare parte bine intenționată, dar uneori a fost și naivă. A crezut prea ușor că dacă cineva vorbește despre Europa și reforme, automat lucrează pentru interesul public. Nu este așa. În jurul puterii apar întotdeauna oameni care vin la stat pentru funcții, salarii, contracte sau influență. Și ei pot compromite o reformă la fel de bine ca oamenii vechiului sistem.

Dacă aderarea la Uniunea Europeană este într-adevăr obiectivul suprem al acestei guvernări, atunci integrarea europeană trebuie să însemne și asta: să ai curajul să-ți cureți propriile rânduri. Pentru că independența nu este doar despre Rusia. Independența este despre capacitatea noastră de a construi un stat în care cetățeanul are încredere, în care funcția publică nu este pradă și în care oamenii nu trebuie să plece ca să trăiască normal. La 35 de ani, Moldova nu mai poate da vina doar pe trecut. Dar nici nu trebuie să uite de unde a pornit. Am supraviețuit.

Acum trebuie să demonstrăm că putem construi un stat european, prosper și pașnic, așa cum și l-au imaginat semnatarii Declarației de Independență. Independența am declarat-o în 1991. Statul încă îl construim.

Distribuie articolul: