Artur Leșcu, expert în securitate

Deputatul Costiuc a înaintat o minciună și o ambalează drept „dezvăluire”. Insinuarea halucinantă că o entitate privată ar putea produce la Ungheni armament cu destinație militară este un fals ordinar. Or, acest lucru este pur și simplu imposibil din punct de vedere legal. În Republica Moldova, producerea armelor și munițiilor este monopol exclusiv al statului. Asta scrie în legea Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi și Hotărârea de guvern  nr. 582 din 17.08.1995 cu privire la reglementarea monopolurilor. Restul nu este analiză, ci sperietoare aruncată deliberat în spațiul public. Costiuc a continuat printr-o cacofonie intelectuală, avertizându-ne că astfel „devenim țintă”… atenție, țintă legitimă pentru ruși.

Întrebarea firească este: asta e un pronostic, o analiză sau o dorință?  De ce, în mintea bolnăvicioasă a unor deputați, o fabrică de armament devine automat o „țintă legitimă” pentru ruși? Suntem, oare, în război cu cineva și nu știm? Nu există nimic ce ne-ar putea transforma în ”țintă legitimă”. Rusia nici într-un fel de condiții nu are dreptul să atace Moldova. Cei care promovează așa idei, sunt în slujba Moscovei.

În aceeași logică stâlcită, toți militarii în termen sunt ținte legitime. Lăsând sarcasmul la o parte: cum își permite un ditamai deputat, reprezentant al poporului, să facă astfel de declarații aiurite? Cum se deosebește el de agenții FSB care strigau ”Putin vvedi voiska” în Donețk în 2014.

În al doilea rând în Republica Moldova doar statul are dreptul legal să producă arme și muniții cu destinație militară. Repet doar statul.

Ar fi nu doar legitim, ci chiar binevenit ca Republica Moldova să dezvolte capacități proprii de producere a munițiilor, noilor tehnologii militare, drone cu dublă destinație, cel puțin, pentru a-și asigura militarii din interior și nu exclusiv din import. Ar fi o investiție strategică în securitatea națională, nu un „pericol”.

Prin urmare, în Republica Moldova producerea armelor și munițiilor cu destinație militară este monopol de stat — punct. Orice altă interpretare este fie ignoranță crasă, fie manipulare deliberată. La Ungheni, după trecerea tuturor etapelor de licențiere, ar putea fi vorba decât despre o eventuală producție cu destinație civilă. A amesteca voit producția civilă cu cea militară, doar pentru a speria populația cu lozinci despre „ținte legitime pentru ruși”, nu ține de analiză sau responsabilitate politică, ci de propagandă. Iar când un deputat nu face diferența — sau se preface că nu o vede— între industria militară și cea civilă, avem tot dreptul să ne întrebăm nu cât de prost informat este, ci cât de rău intenționat.

 

Distribuie articolul: