Burnout-ul, definit de Organizația Mondială a Sănătății ca o stare de epuizare fizică și emoțională cauzată de stres profesional cronic, afectează femeile într-un mod distinct față de bărbați. Diferențele nu țin doar de biologie, ci și de contextul social, de presiunea rolurilor multiple și de modul în care femeile procesează emoțiile. Studiile recente arată că femeile sunt cu 50–60% mai predispuse la burnout decât bărbații, iar simptomele se manifestă adesea mai subtil, ceea ce face ca fenomenul să fie adesea ignorat sau confundat cu anxietatea ori depresia.

Presiunea rolurilor multiple și „sindromul femeii care le face pe toate”
Femeile moderne jonglează frecvent între carieră, viață de familie și îngrijirea celor apropiați. Această suprasolicitare constantă, dublată de perfecționism și sentimentul de responsabilitate permanentă, duce la epuizare emoțională. Potrivit unui studiu publicat în The Lancet Public Health, femeile care au și copii mici și lucrează full-time raportează un nivel de stres cronic cu 40% mai mare decât bărbații aflați în situații similare.

Burnout-ul feminin are o componentă emoțională mai pronunțată
Cercetările în neuropsihologie arată că femeile tind să activeze mai puternic zonele cerebrale implicate în empatie și conexiune socială. În context profesional, această empatie se traduce în absorbirea emoțiilor celorlalți, ceea ce crește riscul de epuizare afectivă. Într-un studiu al University of Montreal, femeile aflate în profesii de îngrijire (medicină, educație, asistență socială) au raportat de două ori mai des simptome de burnout emoțional comparativ cu bărbații din aceleași domenii.

Semnele specifice burnout-ului feminin
Deși simptomele pot varia, cercetările din Journal of Occupational Health Psychology arată câteva tipare recurente la femei:

  • oboseală persistentă chiar și după odihnă;

  • iritabilitate și sensibilitate accentuată la critică;

  • senzația de eșec personal sau inadecvare;

  • tulburări de somn și anxietate anticipativă (frica de ziua următoare);

  • dureri de cap, probleme digestive sau dereglări hormonale.

În plus, femeile tind să „mascheze” epuizarea prin hiperactivitate și autoexigență, ceea ce întârzie momentul recunoașterii și al intervenției.

De ce hormonii contează?
Fluctuațiile hormonale pot accentua sensibilitatea la stres. Nivelurile scăzute de estrogen, de exemplu, afectează serotonina și cortizolul, doi hormoni esențiali pentru echilibrul emoțional. În perioadele de premenopauză sau în fazele ciclului menstrual cu scădere de estrogen, femeile pot percepe stresul mai intens și se recuperează mai greu.

Cum poate fi prevenit și tratat burnout-ul?
Strategiile eficiente pornesc din recunoașterea faptului că epuizarea nu este o slăbiciune, ci un semnal biologic:

  • Prioritizarea somnului și alimentației – studiile din Sleep Medicine arată că femeile cu somn sub 6 ore pe noapte au un risc dublu de burnout;

  • Delegarea și stabilirea limitelor – învățarea de a spune „nu” scade riscul de suprasolicitare cronică;

  • Mișcarea moderată – exercițiile regulate eliberează endorfine și reduc cortizolul;

  • Suportul social și psihoterapeutic – terapia cognitiv-comportamentală și grupurile de suport s-au dovedit eficiente în refacerea echilibrului emoțional.

Burnout-ul feminin e rezultatul unui cumul de factori biologici, sociali și emoționali. Înțelegerea diferențelor de manifestare și nevoia de refacere personalizată pot transforma recuperarea dintr-un proces pasiv într-o alegere conștientă de reconectare cu propriul corp și ritm interior.

Distribuie articolul: