Iodul este un oligoelement esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni, care reglează metabolismul, temperatura corporală, energia și chiar dezvoltarea creierului. Deși este necesar în cantități mici, lipsa lui poate avea efecte majore asupra sănătății, în special la femei și copii. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 1,9 miliarde de oameni din lume suferă de deficit de iod, ceea ce îl face una dintre cele mai răspândite carențe nutriționale.

Rolul iodului în organism
Iodul contribuie la producția hormonilor tiroidieni – tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Acești hormoni controlează viteza cu care organismul arde caloriile, transformă alimentele în energie și susțin dezvoltarea creierului în copilărie. Fără suficient iod, glanda tiroidă nu poate funcționa corect, ceea ce duce la dezechilibre hormonale, creștere în greutate și oboseală accentuată.

Semnele deficitului de iod
Simptomele lipsei de iod sunt adesea confundate cu alte afecțiuni metabolice sau hormonale. Cele mai comune includ:

  • Oboseală persistentă și senzație de energie scăzută;

  • Creștere inexplicabilă în greutate, chiar și cu alimentație echilibrată;

  • Senzație de frig constant și piele uscată;

  • Umflarea gâtului (gușă), cauzată de mărirea tiroidei;

  • Tulburări menstruale și dificultăți în concepție;

  • Scăderea capacității de concentrare și a clarității mentale.

Un studiu amplu publicat în The Lancet Diabetes & Endocrinology arată că femeile cu deficit de iod ușor până la moderat prezintă un risc crescut de hipotiroidism și de infertilitate, iar în timpul sarcinii, lipsa iodului poate afecta dezvoltarea cognitivă a fătului.

Cauze și factori de risc
Deficiența de iod apare cel mai frecvent în regiunile îndepărtate de mare, unde solul și alimentele conțin cantități scăzute din acest mineral. Dietele vegetariene, consumul redus de produse marine și excluderea sării iodate contribuie la apariția carenței. De asemenea, anumite substanțe goitrogene (din soia, varză, conopidă sau napi) pot interfera cu absorbția iodului atunci când sunt consumate în exces.

Surse alimentare de iod
Cele mai bune surse naturale de iod sunt peștele oceanic, fructele de mare, algele marine, sarea iodată, laptele și ouăle. De exemplu, 100 g de cod conțin aproape întreaga cantitate zilnică recomandată (150 µg pentru adulți). Este important ca sarea iodată să fie adăugată după gătit, deoarece iodul se pierde parțial la temperaturi ridicate.

Diagnostic și corectarea carenței
Deficitul de iod se depistează prin măsurarea concentrației de iod în urină sau a nivelurilor hormonilor tiroidieni (TSH, T3, T4). În caz de carență confirmată, medicul poate recomanda suplimente sau corectarea dietei. Studiile arată că reintroducerea sării iodate în alimentație reduce incidența gușii endemice cu peste 70% în doar câțiva ani.

Iodul este un exemplu clar al importanței micronutrienților asupra sănătății generale. Un aport adecvat susține metabolismul, energia și echilibrul hormonal, iar prevenția prin alimentație variată și control medical regulat este cea mai sigură cale de protecție.

Distribuie articolul: