Nina Plamandeală, în vârstă de 76 de ani și pensionară, trăiește alături de fiul său care o sprijină. Poate că, datorită lui, viața ei mai capătă uneori culoare. După creșterea tarifelor, bătrâna a renunțat să mai încălzească casa cu gaz, folosindu-l doar pentru a pregăti mâncarea.

 

Focul în casă îl face cu lemne și vreascuri aduse din pădure, dar și acestea le economisește cum poate. Noroc că are o sobă, în care, cum spune femeia, pune pe foc doar cât să se „schimbe aerul”, transmite  canal5.md.

Nina Plamandeală, pensionară: „Vedeți, uite cu ce fac eu focul, cu lemne. Și băiatul a mai adus. Dar numai aici fac și încălzesc casa doar cu două cutii și gata. De unde să iau? Pensia mea este de 3.300 de lei. Eu mă încălzesc numai cu lemne că este mai ieftin pentru mine. Eu pun 2-3 cutii și încălzesc casa puțin, se schimbă aerul în casă, dar gazul cela ardea în zadar și frig în casă. Apoi cum se cheamă asta? Ce aveți în chitanță? Uite acum au venit 184 de lei, numai la aragaz folosesc gazul și fac ceai, borș. Iau câte puțin, încălzesc, mâncăm. Știți, cu economie… Înainte că era ieftin gazul și achitam la două mii și ceva, dar acum? Vecinii achită câte 3.000-4.000 de lei pe gaz. Numai gazul, dar lumina…”

Nu face focul permanent, iar atunci când flacăra se stinge, iar temperatura în cameră scade, îmbracă haine cât mai groase. Mătușa Nina spune că economisește fiecare vreasc, chiar le numără și le împarte ca să-i ajungă. Feciorul mai caută crengi uscate – verifică de uscături și copacii din gospodărie, dar și cei de pe deal. Cât despre pensie, mai toată o dă pe medicamente, iar dacă mai rămâne câte ceva, cumpără de mâncare. Copiii încearcă să o ajute, însă, ce-i drept, și ei sunt în aceeași situație.

Nina Plamandeală, pensionară: „Uite, vedeți, stau îmbrăcată. Mi-am prăjit o bucată de pește la gaz, spăl și, nu, noi cu gazul nu facem treabă. Nu știu cum o să fie mai departe. Copiii mă ajută, așa, puțin, dar cât poți să iei? Sunt bolnavă, recent mi-am rupt o mână, medicamente, aceea, aceea… și răceala aceasta. Am adus cu băiatul câte 2-3 cărucioare cu lemne și facem focul. – Pentru cât o să vă ajungă acest cărucior? – Acest cărucior? Numai pe azi și mâine și gata. Băiatul se mai duce și strânge că sunt copaci. Gutuia uite că uscată am tăiat-o, se duce în vale și strânge crengi uscate. Vedeți, nu este tăiat copacul întreg, dar sunt rămășițe aduse de pe deal”.

Pensionara mai spune că demult a uitat gustul delicateselor – din pensia pe care o are nici nu visează să se alinte cu ceva mai bunișor, chiar dacă uneori îi mai vine câte o poftă. Și nici prin dulapuri nu mai are rezerve.

Nina Plamandeală, pensionară: „Știți, eu nu cumpăr produse, macaroane, aceea… multe. Se strică, griș am cumpărat și s-a făcut setcă, mămăliga la fel. Am cumpărat o mămăligă am făcut și atât. Macaroane am și fac câte o mânuță. Dar să am așa de rezervă… Verificați-mă și spuneți dacă o să îmi găsiți un pachet, două de rezervă în casă. Nu am. Eu nu pot să trăiesc cu rezervă”.

Iar o altă familie de vârstnici a povestit că pornesc gazul doar câte o oră în zi, mai mult nu-și permit. Ana Ceclu împreună cu soțul ei nu au copii și nu au niciun ajutor. Prețul la gaz le-a golit buzunarul chiar dacă îl folosesc rar de tot.

Ana Ceclu, pensionară:

– De câte ori aprindeți gazul?
– O dată pe zi. Uite, acum am venit și până mâine dimineață nu fac focul. Stăm în rece, dar ce să facem? Este tare scump! Și fac numai o oră pe zi și de-abia, de-abia aerul se încălzește și gata, mult nu facem că nu sunt parale.
– Cât aveți aici? 2.327 de lei v-a venit, asta pentru o oră pe zi? Da… pe zi…  Eu acum fac o oră și gata, o să fac mâine. Eu dacă fac două ore pe zi dimineața și seara, atunci eu trebuie să achit 3.000 de lei, 4.000 de lei. 3.000 numai anul trecut achitam, când gazul era mai ieftin. Dar acum, dacă o să fie mai scump, o să achit… Doamne ferește!”

În restul zilei, la fel, se îmbracă mai gros și se mai încălzesc cu un ochi de foc de la aragaz. Pensionara spune că, în trecut, când gazul avea un preț accesibil, îl pornea de mai multe ori. Acum îi pare că era o viață cu mult confort.

Ana Ceclu, pensionară: „Stăm îmbrăcați toată ziua așa la televizor. Ne încălzim și la aragaz. Dau acolo drumul și lucrează. Acolo încălzim, acolo mâncăm. Noaptea la veceu ne ducem prin frig. Când era mai ieftin gazul, mai porneam de câteva ori pe zi. Ne încălzeam toată ziua. Noaptea mă trezeam mai aprindeam. Dar acum, o oră pe zi – uitați-vă. L-am aprins la jumătate la 12, iaca până la jumate la unu îl sting și gata”.

Femeia mai spune că deloc nu a apucat vremurile bune promise de Maia Sandu. Cineva poate le-a avut, zice femeia. Ce ține de compensații, acești bănuți de la stat nu le acoperă necazurile.

Ana Ceclu, pensionară: „Când era cu rușii era mai ieftin. Cu o rublă cumpăram și patru pâini. Am lucrat la poștă zece ani poștăriță și lucram cu 60-80 de ruble rusești cum era mai înainte. – Guvernarea se gândește la dumneavoastră? – Ei se gândește… numai pentru ei. Ei au o grămadă de parale prin Parlamentul acesta, prin Guvern. Ei nu se gândesc la compensația asta, nouă ce ne-a dat, 300 de lei compensație? – Și ce ați cumpărat cu acești 300 de lei? – Ei, ce am cumpărat, am fost și eu o dată la magazin și gata, este scump la magazin”.

Chiar dacă, în campania electorală, prim-ministrul promitea că tarifele la gaz nu vor crește în timpul apropiat, iată că realitatea este alta. Mai mult, în afară de gaz, s-au scumpit și energia electrică, și cea termică, iar acum s-a declanșat și lanțul scumpirilor la mărfuri și servicii. Oamenii sunt nevoiți să înfrunte situația în condiții de frig, disperare și dezamăgire totală.

Distribuie articolul: