Andreea Marin și-a pierdut mama la vârsta de 9 ani, iar tatăl ei s-a recăsătorit după câțiva ani. Renata Marin, femeia cu care tatăl vedetei, Dan Marin, s-a căsătorit după moartea soției sale, a crescut-o pe Andreea ca pe propria fiică, deși vedeta nu a acceptat-o ușor la început.

Cunoscută pentru caracterul său puternic, hotărât și elegant, Renata a devenit un sprijin de nădejde pentru Andreea și sora sa, oferindu-le multă iubire și îngrijire.

După ce s-a căsătorit cu tatăl fostei „Zâne de la Surprize Surprize”, Renata s-a implicat activ în viața fetelor, tratându-le ca pe propriile sale fiice. Relația dintre Andreea Marin și mama sa vitregă a fost mereu una specială, vedeta afirmând în repetate rânduri că Renata i-a fost ca o adevărată mamă.

Recent, Renata Marin a atras atenția pe rețelele sociale, unde a împărtășit câteva „reguli de aur” pentru femeile inteligente.

Aceste sfaturi, apreciate de numeroase femei, par să fi influențat și parcursul Andreei Marin, care a avut mereu o atitudine pozitivă și ambițioasă în viață.

„Patru reguli de aur ale femeii inteligente: fii conștientă de propria valoare, iubește-te, respectă-te pe tine însuți și nu îți încălca principiile pentru nimeni! Retrage-te cu eleganță atunci când cineva încearcă să te trateze altfel decât ceea ce ești!”, a scris Renata Marin pe pagina de Facebook.

Pe lângă faptul că le-a fost mamă vitregă Andreei și surorii sale, Renata și Dan Marin au avut împreună un fiu, pe nume Ionuț. Relația de familie a fost mereu una strânsă, iar după moartea tatălui Andreei Marin, în martie 2016, Renata a rămas aproape de cele două fete, continuând să le susțină.

Într-un interviu pentru cancan.ro, Andreea Marin a vorbit despre cele mai grele momente din viața ei. Fosta soție a lui Ștefan Bănică jr a rămas fără mamă la o vârstă fragedă și a suferit enorm. Mama Andreei Marin s-a stins din viață la vârsta de 36 de ani și a murit chiar în brațele fiicei sale, care atunci avea numai 9 ani.

„Eram un copil, ca familie am fost foarte fericiți, cu toții, până la acel moment dramatic. Când îți vezi mama părăsind viața, în brațele tale la nouă ani, ea având 36 doar, n-are cum să fie o treabă ușoară. Și n-ai cum să înțelegi, nu ai cum să fii de acord că asta e o normalitate”.

Și a continuat:

„Nici acum nu mi se pare normal că mi-am pierdut mama la o vârstă atât de fragedă, atât pentru mine, cât și pentru ea. Însă, cumva, te împaci cu soarta și tot ce am construit eu, în viața mea de matur, a pornit de la mama mea, totul i-a fost dedicat. Totul a fost gândit cu sufletul la ea și cu privirea către cer. Tot acest tumult din mine mi-a dat o forță incredibilă. Deci cumva a existat un sens. Viața mea a căpătat un alt sens pornind de la acel moment.

Desigur că tare bine ar fi să nu fie nevoie de lucruri dure în viața noastră, ca să ne găsim un sens. Dar așa cum s-a întâmplat treaba în viața mea, am încercat să dau un sens, apoi, ca om matur, un sens bun, un sens pozitiv pierderii mamei mele. Am construit, plecând de acolo. Puteam alege să rămân în genunchi. Desigur că au fost și momente de depresie în viața mea. Nu poți să treci ușor prin așa ceva, oricât ajutor ai avea. Pentru că tata mi-a fost alături, bunicii, adică oamenii dragi. Dar ușor nu e”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: