Dacă încă mai crezi că Turcia înseamnă mare, soare și hoteluri all-inclusive, află că mai sunt atâtea de descoperit! Și nu doar în sezonul estival. Mai mult chiar, îndrăznesc să spun că a te limita la asta înseamnă să legi o prietenie superficială, ocazională cu o țară care are mult mai multe de oferit, în plan cultural, arheologic, gastronomic.

Imaginează-ți o călătorie care dezleagă treptat secretele unei regiuni unde fiecare colț ascunde o poveste, fiecare gust poartă amprenta tradiției, și fiecare loc respiră istorie. Aceasta a fost esența turului meu prin sud-estul Turciei, un traseu care m-a purtat dincolo de clișeele turistice, direct în inima autenticității.

Totul a început la Adana, unul dintre cele mai frumoase orase ale Mediteranei, care depășește cu mult reputația sa culinară. Primul popas – un atelier dedicat artei kebab-ului, acel fel de mâncare care pare simplu, dar care ascunde în realitate o adevărată simfonie gastronomică. Sub privirile unui maestru bucătar, am descoperit că pregătirea sa este un ritual: carnea de berbec, tocată manual cu o pricepere transmisă din generație în generație (și foarte greu de reprodus de cineva fără experiență), condimentată cu un amestec de sare și piper local, rumenită pe jar… transformă o simplă preparare într-o experiență culturală.

Fiecare zi a adus cu sine câte o revelație. Muzeul Adana a fost primul care mi-a dezvăluit straturile complexe ale istoriei locale. Exponatele nu erau simple obiecte, ci mesageri ai timpului. Prin sălile sale, am călătorit prin epoci, de la civilizațiile antice până în prezent. Am urmărit cu interes dezvoltarea comunităților locale din cele mai vechi timpuri până acum, l-am admirat pe zeul Tunetului pe carul său de război, am rămas impresionați de multitudinea de exponate (de la piese de obsidian din epoca neolitică la ceramica din diferite perioade).

Centrul vechi al orașului m-a întâmpinat cu un mozaic de senzații. Marea Piață (Bazaar) era un spectacol în sine – mirosuri de portocale și bumbac se amestecau cu aromele de tahini și dulciuri tradiționale. Moscheile, precum Yağ Mosque, și turnul care domină peisajul urban, Great Clock Tower, vorbeau despre o arhitectură care îmbină funcționalitatea cu artistismul și istoria. Printre numeroasele atracții ale Adanei se numără Marea Moschee (Ulu Camii), începută în secolul al XVI lea, de către Ramazanoglu Halil Bey și finalizată de către fiul acestuia, Piri Mehmet Pasa, în 1541. În imediata apropiere a moscheei, se găsește conacul Ramazanoglu, vechea resedință administrativă a dinastiei Ramadanilor, care servește astăzi drept centru cultural. Istoria familiei Ramazanoglu este strâns legată de dezvoltarea orașului, de apariția universității locale, lăsând în urmă multiple puncte de interes turistic și cultural.

Yag Camii („moscheea uleiului”)

Un moment special a fost vizita la Adana Kadın Kooperatifleri Birliği, unde am descoperit că turismul poate fi și un act de susținere a comunității locale. Femeile de aici creează suveniruri țesute manual, fiecare piesă având propria sa identitate.

Tot aici am gustat bucate locale, am savurat ceai și limonadă din busuioc și am savurat o bine-meritată pauză, înainte de a continua drumul.

Un moment aparte l-a constituit vizita la Biserica Sf. Paul (Bebekli Kilise), un monument care vorbește despre diversitatea religioasă și istorică a regiunii. Podul din Adana, lung și impresionant, mi-a dezvăluit măiestria inginerească locală, un martor tăcut al scurgerii timpului prin inima orașului. Deși acum turiștilor le este disponibilă doar o parte din pod, care avea mult mai mult arcade ce acum nu sunt vizibile, impresia este una deosebită. În depărtare tronează o moschee ce a fost până nu demult cea mai mare din țară (astăzi cea mai mare fiind în Istambul).

Seria descoperirilor a continuat cu Castelul Toprakkale – o construcție ingenioasă ridicată pe un deal artificial. Strategic poziționat pentru comunicare prin semnale de fum cu alte fortărețe, castelul mi-a dezvăluit tehnicile sofisticate de apărare și comunicare ale civilizațiilor istorice.

Castelul Toprakkale

Săpăturile arheologice de la Kastabala (Hieropolis) au fost ca o mașină a timpului. Printre ruinele antice, urmele civilizațiilor trecute prindeau viață sub privirile noastre.
Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaș a fost cu adevărat remarcabil. Explorând basoreliefurile și inscripțiile cuneiforme studiate de Dr. Halet Cambel (care a schimbat cursul râului pentru a păstra integritatea descoperirilor sale arheologice), am pătruns într-o lume uitată – scene din viața curții regale și mituri locale, transpuse artistic în piatră.

Deplasarea spre Kahramanmaraș și Platoul Bașkonuș a însemnat o schimbare completă de decor. De la urban la rural, de la câmpie la munte, peisajul s-a transformat radical. Munții cu aerul lor răcoros, cabanele care parcă sunt rupte din povești de iarnă, și prezența discretă a cerbilor – totul vorbea despre o altă lume, mai puțin explorată de turiștii obișnuiți.

Platoul Bașkonuș

Experiența culinară a fost, poate, punctul culminant. O sumedenie de gustări din legume, bulgur și condimente, carne aromată, pește proaspăt, supe ce-ți încălzesc direct sufletul… De la celebra înghețată de Kahramanmaraș, la salep – băutura caldă și parfumată, și până la cina la Mutfak Sanatlari Merkezi, un restaurant recunoscut de UNESCO, fiecare gust a fost o călătorie în sine.

Locurile pe care le-am vizitat – de la castelul Toprakkale, ridicat strategic pentru comunicare, până la siturile arheologice Kastabala și Karatepe-Aslantaș – m-au făcut să realizez că Turcia e o experiență multistratificată.

Săpăturile arheologice în plină desfășurare la Kastabala

Ce rămâne în urmă după astfel de călătorii? Nu doar niște fotografii, ci amintiri care schimbă perspectiva. O înțelegere profundă că turismul adevărat nu înseamnă doar a vedea, ci a simți, a înțelege și a aprecia.

Pentru cei care caută dincolo de destinațiile clasice, care vor să descopere inima ascunsă a Turciei, această regiune va fi o revelație. Un mozaic cultural care vă va cuceri, pas cu pas, gust cu gust, poveste cu poveste.

Distribuie articolul: