Pe 13 decembrie este sărbătorit Sfântul Andrei. Conform tradițiilor, se spune că noaptea de 12 spre 13 decembrie este una cu proprietăţi magice. Această sărbătoare este echivalentul românesc al nopţii de Halloween şi este însoţită de multe tradiţii şi superstiţii. Spiritele ies din lume, lupii vorbesc cu grai omenesc, iar oamenii se apără de rele cu vrăji şi usturoi.

Fetele şi băieţii necăsătoriţi fac vrăji pentru a-şi ghici ursitul sau ursita. Pentru a trage cu ochiul în viitor, iată câteva vrăji care se practică în noaptea de Sfântul Andrei:

# Una dintre acestea este „Păzitul usturoiului” – un fel de serbare nocturnă colectivă, cu multă mâncare şi băutură. Bărbaţii neînsuraţi vin cu căciulile pline cu căpăţâni de usturoi care se pun într-o covată şi sunt păziţi toată noaptea de o femeie bătrână la lumina unei lumânări. Dimineaţa, în curtea casei se încinge o horă, iar în mijlocul ei „este jucată” covata cu usturoi de un flăcău. Apoi usturoiul este împărţit la toţi care au participat şi dus acasă cu mare grijă, pus la icoane şi folosit ca leac împotriva bolilor sau pentru descântece şi vrăji. Astfel, când fetele sosesc acasă, seamănă un căţel de usturoi într-un cocoloş de aluat. După felul în care încolţeşte şi creşte acest usturoi, se fac prognosticuri de măritiş.

# Fetele, ca să-şi vadă ursitul, îşi puneau seara sub pernă 41 de fire de grâu, iar când se culcau spuneau: „Voi, 41 de fire de grâu/ Eu voi adormi/ Şi voi hodini/ Dar eu mă rog lui Dumnezeu/ Să-mi trimită îngerul meu/ Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”.

# Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi cescuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viseze ursitul, fata îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi se spune că va fi lipsită de noroc. Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine, fata zice:

„Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!”

Atunci, apa din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului.

Un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului.

# În alte părţi se foloseşte metoda „făcutului cu ulcica”: singură în faţa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. Rostind o incantaţie ea roteşte uşor vasul şi atrage atenţia celui iubit.

# Un alt obicei de a ghici viitorul constă în a privi un pahar cu apă neîncepută, în care se aruncă o verighetă sfinţită de preot, în mijlocul căruia apare chipul ursitului.

# Tot pentru aflarea viitorului o fată dezbrăcată se aşează între două oglinzi cu o lumânare în fiecare mână şi priveşte intens în oglinda din faţă. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soţ.

# Noaptea înainte de culcare se pune sub pernă un pieptene şi o oglindă, se spune că îți vei vedea ursitul.

Distribuie articolul: