Născut în România Mare, Constantin Cojocaru, cel mai vârstnic locuitor al Republicii Moldova, visează să își găsească liniștea veșnică tot în România Mare. La venerabila vârstă de 105 ani, el păstrează vii amintirile unei vieți pline de evenimente istorice. A trăit România Mare, a luptat în Al Doilea Război Mondial și a supraviețuit deportărilor staliniste. Secretul longevității sale constă în muncă, alimentație sănătoasă și activitate fizică.

A traversat vremuri care au testat nu doar rezistența națiunii, ci și pe a sa proprie. De-a lungul unei vieți remarcabile, Constantin Cojocaru și-a menținut sănătatea și vitalitatea printr-un stil de viață activ, bazat pe muncă și echilibru, transmite moldova1.md.

„M-am născut în Codru, dar codrenii se numără oameni mai sănătoși. Care-s la câmp mor mai degrabă, dar cei din Codru sunt mai sănătoși, de la izvoarele din păduri, apa e mai curată și din cauza asta. Bunica a trăit 99 de ani și 6 luni și m-am rugat la Dumnezeu să trăiesc mai mult decât bunica și iată am întrecut-o. Am ajuns la 105”, spune Constantin Cojocaru.

Bărbatul a văzut cum țara sa a fost prinsă în vâltoarea războiului. În tinerețe a fost radiotelegrafist în Armata Română. A servit mai întâi alături de Puterile Axei, apoi de partea Uniunii Sovietice. După război, însă, soarta i-a fost aspră. În 1949 a fost deportat în Siberia alături de familia sa, acuzat de regimul sovietic că ar fi fost „chiabur”.

„Avem vreo 40 de ari aici de pământ și deal am avut 20 de hectare și de asta am fost ridicat. În România se cheamă chiabur, oameni gospodari, bogați și de asta ne-au luat, au venit în ’48 sovieticii și ne-au luat pământurile, ne-au luat casele. Aveam două case, una era de tip magazin”, afirmă el.

Acolo, în Siberia, soția sa a născut doi dintre cei patru copii ai familiei. Primul lor copil, Ludmila, a venit pe lume într-un vagon de tren, în drum spre exil. Chiar și în acele vremuri grele, Constantin Cojocaru nu și-a pierdut speranța și a avut grijă ca toți copiii săi să primească o educație bună. Reîntors acasă, Constantin Cojocaru a lucrat ca șofer, până la vârsta de 94 de ani a fost vânător, iar până la 96 a mers pe bicicletă. La 105 ani își mai dorește un singur lucru – reîntregirea României.

„Eu asta și aștept. Poate atunci voi muri, când se va uni. Eu dacă am luptat ca să se unească țara în ’42”, a declarat Constantin Cojocaru, cel mai vârstnic om din țară.

La 105 ani, Constantin Cojocaru este un simbol viu al istoriei noastre, un om care și-a păstrat credința în idealurile care i-au ghidat viața.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: