În timp ce unii se plâng de soartă având totul la îndemână, alții, trecuți prin tragediile vieții, reușesc să devină un exemplu pentru cei din jur. Este și povestea de viață a lui Iosif Bujor, din satul Izvoare, raionul Florești, care și-a pierdut ambele membre în urma unui accident de tren, când avea doar 38 de ani.


„Ultimul vagon a mers peste picioarele mele. M-a tras sub tren și ultimul vagon a mers peste mine. La Bălți mi-au făcut amputație.”

Iosif Bujor folosește o încăpere pusă la dispoziție de primărie, pe care a transformat-o într-un atelier pentru reparația încălțămintei. Deși nu este o afacere extrem de profitabilă, îi oferă posibilitatea de a câștiga un venit suplimentar în plus față de pensia sa modestă.

„M-am gândit cu ce să mă ocup, trebuie să am o ocupație oarecare. Am fost la cursurile de cizmărie și am însușit meseria asta și bogdaproste, cu ajutorul Domnului mergem înainte.

Nu a luat niciodată în considerare ideea de a renunța, cu excepția momentelor de început, când era pe punctul de a fi dus la un azil pentru persoane cu nevoi speciale. Dragostea soției sale a fost atât de puternică încât nu a abandonat niciodată ideea de a-l susține.

„Am trecut foarte greu, i-am spus soției, îți place să trăiești cu mine mai departe, cu un invalid fără picioare – bine, dacă nu, eu îți dau liber, procedează cum dorești.”

O persoană cu o inimă generoasă i-a oferit un cadou care îi permite să se deplaseze cu ușurință peste tot, fie că este vorba de mers la magazin, la piață sau la oficiul poștal.

„Aceasta este toată salvarea mea, cum am răni și nu pot îmbrăca protezele, mă salvează căruciorul.”

A efectuat reparații la sute de perechi de pantofi, sandale sau cizme, dar niciodată pentru el. Rareori poartă protezele, care sunt greu de tolerat.

Muncește cu o dedicație sporită și își exprimă recunoștința pentru toate lucrurile bune din viața sa, mai ales că are un fiu și o fiică care i-au adus și cinci nepoți, contribuind la îmbogățirea sa.

„Omul prin muncă este slăvit, trebuie să muncim și iar să muncim ca să avem. Iată eu duminică mă duc la Căinari cu căruciorul și deja clienții mă cunosc, vin să-mi dea încălțămintea la reparație, iar următoarea duminică mă duc cu încălțămintea reparată la Căinari. Am o pensie de 2900 de lei, ce să faci cu pensia dacă o cheltuim pentru mâncare, medicamente și s-a terminat pensia. Măcar de o pâine să mai fac aici.”

Acest bărbat a reușit să obțină chiar și poziții de top în competițiile sportive internaționale pentru persoane cu dizabilități. Cu mândrie, își arată oaspeților medaliile pe care le-a câștigat.

„Am fost la internaționale la Chișinău, am luat locul întâi la armwrestling, am câștigat locul doi la haltere. Am luat tot timpul printre primele locuri, acesta fiind un concurs internațional, au fost și din Rusia și din America și din România. Am fost om puternic, m-am ocupat și eu cu sportul.”

Este și un sprijin de nădejde în sarcinile gospodărești. Efectuează tăierea lemnelor, se ocupă de animalele domestice și contribuie la activitățile agricole.

Scot cartofii, usturoiul, ceapa am scos-o. Iată deja trebuie să curăț porumbul. Curăț câte olecuțică, încetișor – încetișor, n-avem unde ne grăbi. Oleacă câte oleacă o să ne descurcăm. Mulțumesc Domnului că măcar mi-a lăsat mâinile, să am cu ce lucra. Am cu ce să mă întrețin. Mulțumesc și bodaproste Domnului”, spune cizmarul.

În Izvoare, toți îl cunosc pe Iosif Bujor, despre care au doar cuvinte de laudă.

„ Oricine se adresa la el îi venea în ajutor, tare om bun. Merge la biserică, mai are de grijă de niște păsări, are câteva sote.”

„Se ducea sărmanul, v-o spun cu jale. Mergea cu căruciorul în mână și și-a făcut acolo o cameră unde repara încălțămintea. Se chinuia acolo și mai făcea câte ceva, vreo câțiva bani pentru familie. Asta este viața lui, cu chin și cu necaz. Eu nu numai o dată m-am adresat la el, ieșeam la drum și îi dădeam la reparație încălțămintea și venea cu ea gata făcută”, declară consătenii.

Întreaga poveste a cizmarului o puteți viziona Aici.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: