Capitala Europeană a Tineretului (abreviat EYC) este titlul acordat unui oraș european pentru o perioadă de un an, în timpul căruia i se dă șansa să manifeste, prin intermediul unui program cu multe fațete, viața și dezvoltarea culturală, socială, politică și economică a tineretului.[1] Capitala Europeană a Tineretului este o inițiativă a Forumului Tineretului European, iar prima capitală a fost aleasă în 2009. Din 2014, Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei este un partener oficial al proiectului Capitală Europeană a Tineretului. Capitala actuală, pentru anul calendaristic 2023, este Lublin.

În context, vă recomandăm scurtă prezentare a orașului polonez, Lublin.

 

Informații generale despre Lublin
Lublin, centru administrativ al voievodatului și capitală a Regiunii Lublin, și adăpostește 365 de mii de locuitori, este cel mai mare oraș din estul Poloniei. Amplasarea orașului pe vârful dealurilor ondulate loessale din Lublin Upland în valea Bystrzyca și afluenții săi este unul dintre atuurile sale. În secolele al V-lea și al VII-lea, locuitorii din Lublin au crescut în număr, iar până în 1317 Lublin a primit statutul de municipalitate. În 1474, Lublin a devenit capitala voievodatului, rol pe care l-a jucat continuu până în zilele noastre. În anii primei republici, Lublin, care era situat central, a fost locuit de diferite naționalități și confesiuni religioase care constituiau o comunitate bogată și variată.
Lublin este un centru academic recunoscut în Polonia și în străinătate, cu o ofertă educațională bogată. Principalele active ale orașului sunt cinci universități: Universitatea Maria Curie-Sklodowska, Universitatea Catolică din Lublin, Universitatea de Tehnologie din Lublin, Universitatea de Medicină, Universitatea de Științe ale Vieții; și o serie de alte instituții de învățământ superior.

La scară internațională, Lublin este câștigătoarea Stelei de Aur a Parteneriatului, a Diplomei Europene, a Drapelului de Onoare și a Placii de Onoare a Consiliului European pentru cooperare internațională.
Orașul este centrul vieții culturale pline de viață, cu diferite evenimente organizate anual și care atrage un public larg. Noaptea Culturii, Festivalul „Coduri” de muzică tradițională și de avangardă, „Confruntări de teatru”, Festivalul Internațional de Teatru Dans, Carnavalul „Magiilor”, Târgul Jagelonian sau „Estul Culturii” – Different Sounds Art’n’ Festivalul de muzică, pentru a numi doar câteva, sunt evenimentele festive emblematice din Lublin, al căror prestigiu a crescut constant. Din punct de vedere economic, Lublin oferă un sector de servicii în dezvoltare rapidă, cu condiții favorabile pentru a face afaceri profitabile. Cooperarea internațională puternică aduce multe beneficii dezvoltării multidimensionale a orașului, deoarece Lublin a semnat acorduri cu numeroase orașe cu vecinii săi din est și vest.

Trecerea frontierei (distanțele):

spre Rusia: Bezledy (458 km)
spre Lituania: Ogrodniki (395 km)
spre Belarus: Kukuryki (146 km), Terespol (148 km), Sławatycze (107 km)
spre Ucraina: Dorohusk (90 km), Hrebenne (120 km)
spre Slovacia: Barwinek (255 km), Łysa Polana (385 km)
spre Cehia: Cieszyn (397 km), Kudowa-Słone (533 km)
spre Germania: Zgorzelec/Jędrzychowice (585 km), Świecko (627 km)

Aeroporturi internationale:
Lublin/LUZ (10 km)
Varșovia / Varșovia (171 km)
Cracovia / Cracovia (269 km)

Simbolurile orașului Lublin

Steagul orașului Lublin

Steagul oficial al orașului Lublin

Lublin’s coat of arms

Legendă

Piatra nenorocirii
Una dintre curiozitățile lui Lublin este piatra nenorocirii care face obiectul unei legende înfiorătoare. Astăzi, piatra – un adevărat persecutor al omenirii – se odihnește încă la colțul unei străzi liniștite Jezuicka, rânjind de parcă ar fi vrut ca toți ocolitorii să vadă o cicatrice lăsată pe față de toporul călăului.

Se spune că ar fi venit din Sławinek, lângă Lublin. La începutul secolului al XV-lea, „a avut datoria” în Piața Bernardyński, cândva o piață de execuție, ca suport pentru un trunchi de stejar picurând cu sânge de oameni condamnați.

Cu o ocazie, călăul a tăiat capul unui bărbat nevinovat atât de feroce încât trunchiul s-a rupt în două, iar securea a lăsat o așchie adâncă în piatră.

Apoi cineva l-a rostogolit în piața de pe strada Rybna. Într-o zi, trecea o femeie cu o oală dublă, care ducea o cină bună pentru soțul ei, care lucra pe un șantier. Lângă piatră, ea s-a împiedicat și a căzut, oalele rupându-se în bucăți deasupra pietrei. Mirosul supei condimentat cu grăsime a atras câțiva câini fără stăpân care au atacat mâncărurile mâncarea, au lins piatra din plin și au căzut toți morți. Vederea animalelor moarte a stârnit o mare senzație și piața a fost numită Psia Górka (Dealul Câinelui).

Odată cu trecerea timpului, oamenii au aflat că prin atingerea pietrei cu mâna sau cu piciorul gol, s-a stabilit un contact între piatră și om, aducând ghinion asupra lui. Un brutar nu a rezistat să aibă piatra și a folosit-o în soba pe lemne a noii sale brutărie. Curând, bărbatul s-a ars în sobă, încuiat de propria lui soție și de calfa lui care făcea progrese către ea.

Piatra rea s-a întors la Psia Górka și a orbit un zidar care o lovise cu ciocanul. Curând după aceea, a început construcția Bisericii Trinitare, finanțată de Mikołaj Łoś din Grodków. După ce au fost ridicate zidurile, oamenii au avut ideea să rostogolească piatra în biserică și să o folosească la construirea altarului. Curând s-a dovedit că, deși clădirea bisericii și turnul clopotniță fuseseră ridicate, biserica nu va fi niciodată finalizată din cauza lipsei de fonduri pentru finisarea interiorului. Zidurile bisericii au fost cumpărate câteva decenii mai târziu de un Pawęczkowski care, după ce a îndepărtat piatra, a transformat clădirea într-un palat pentru el, care încă se află pe Psia Górka.

După ce Catedrala Ortodoxă a fost ridicată în Piața Litewski, piatra nenorocirii a fost pusă lângă și a provocat moartea unui soldat care a căzut din clopotniță, izbindu-și craniul la suprafața răutăciosului. Preocupate de integritatea Catedralei într-un astfel de cartier, autoritățile ruse au pus piatra în afara orașului. Când se construia un magazin de putere, acesta era cumva pus în fundații. După cum se știe, în 1919 pulberea a explodat.

Piatra a rămas pe loc timp de douăzeci de ani fără niciun efect. În cele din urmă, a fost așezat la colțul străzii Jezuicka, cu vedere la Poarta Trinitară. Când a venit războiul, piloții germani survolau Lublin, aruncând bombe. Și din nou piatra s-a dovedit a fi un blestem, pentru că cele mai multe victime umane au fost raportate în strada Jezuicka, unde se afla și în jurul Catedralei pe care o dădea cu vedere prin Poarta Trinitară. În timp ce escadronul făcea cercuri mari, bombele cădeau în principal pe raza de operare a pietrei nenorocirii.

Astăzi, piatra, un adevărat persecutor al omenirii, se odihnește încă la colțul unei străzi liniștite Jezuicka, rânjind de parcă ar fi vrut ca toți ocolitorii să vadă o cicatrice lăsată pe față de toporul călăului.

LUBLIN, ÎNTRE EST ȘI VEST

Lublin a jucat un rol fundamental în secolele trecute, fiind la răscrucea rutelor comerciale și diplomatice dintre Europa de Est și de Vest, iar dovadă în acest sens este includerea textului „Uniunea de la Lublin” în lista UNESCO „Memoria lumii”. În 1569 două țări, Regatul Poloniei și Ducatul Lituaniei au semnat un acord care a marcat principiile democrației europene, cu mult înaintea vremurilor sale (înlocuirea uniunii personale cu monarhia electivă care a guvernat, în continuare Regatul celor două națiuni, cu ajutorul unui Senat şi Parlament). Plimbându-ne prin Lublin, vom întâlni martorii „Unirii din Lublin”: Capela Sfintei Treimi sau monumentul dedicat comemorării acestui eveniment istoric.

Timp de secole, orașul Lublin a devenit cunoscut ca un loc al toleranței, unde au trăit împreună evrei, ruși, protestanți, catolici, adică tot felul de naționalități și religii.

Plimbarea prin Lublin este o adevărată încântare, începând de la Turnul Trinității, din care se poate vedea partea veche pitorească a orașului care se întinde peste dealurile Czwartek, Grodzisko, Zamkowe (Castelul) și Staromiejskie (partea veche a orașului).

Pe dealul Zamkowe se află un turn de apărare, un simbol care susține rădăcinile străvechi ale orașului. Castelul Lublin este sediul Muzeului Municipal. Partea veche este cel mai bine conservat oraș medieval din țară.

În centrul Pieței se află Primăria, înconjurată de clădiri din secolul al XV-lea. Sub partea veche se află un traseu turistic subteran care ne poartă prin subsoluri, care sunt de fapt vechile depozite ale negustorilor.

Cea mai reprezentativă stradă a Lublinului este Krakowskie Przedmiescie, un loc preferat de petrecere a timpului liber pentru cetățeni și turiști. Plin de cafenele, subsoluri artistice și restaurante. Grădina Botanică a Universității Maria Sklodowska-Curie uimește prin frumusețea peisajului și bogăția exemplarelor sale: peste 6.000 de specii de plante din toate zonele climatice ale lumii. Muzeul Rural în aer liber păstrează și prezintă monumente unice realizate din diferite construcții din lemn din diferitele cartiere etnice din Lublin.

De asemenea, are o vizita obligatorie pentru călătorii interesați de istoria celui de-al Doilea Război Mondial: lagărul de concentrare nazist din Majdanek este situat la doar patru km de centru.

Unul dintre cele mai mari și mai importante evenimente din oraș este Festivalul de jonglerie (Festiwal Sztuk Mistrzów), care are loc în august. Este o altă aluzie la moștenirea orașului, de data aceasta la romanul Vrăjitorul din Lublin, al Premiului Nobel pentru Literatură, Isaac Beeshevis Singer.

Surse:

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: