Anul 2022 mai are câteva ore și ne va părăsi pentru totdeauna. A fost un an greu. Sună clișeic, dar trebuie să recunoaștem – a fost un an al naibii de greu. Eu, personal, din tot cercul meu de cunoscuți am găsit doar 2 sau 3 oameni care au spus că au avut un an productiv, cu multe realizări, cu planuri împlinite și momente frumoase. Restul, ca și mine, de altfel, au concluzionat cam așa: ducă-se odată. Dar nu putem nega că în acest an s-a scris istorie.

A fost un an în care am simțit pe deplin cât de mici suntem. A fost o primăvară în care am respirat, noi, cei din Moldova, aerul de floare de măr în două cu praf de pușcă. A fost o vară disperată în care am urmărit neputincioși cum se strânge lanțul roșu în jurul libertății și securității noastre. Apoi a venit toamna, cu momente mai dătătoare de speranță, când am fost martori la curajul, determinarea și statornicia unui popor atât de chinuit și atât de greu încercat.

De ce vorbesc despre război când fac referire la 2022? Pentru că în Moldova acest an a fost îmbibat cu frică, teroare și lipsa certitudinii într-un viitor apropiat liniștit. Atâta lume a trăit cu valiza făcută și actele pregătite pentru a părăsi, în orice moment, țara. Am simțit pe pielea noastră cum e să faci față panicii generale când vezi că zeci de mii de oameni inundă hotarele țării în fuga de tăvălugul strașnic al războiului.

Am simțit cum e să nu ai lumină și căldură când un oraș întreg a colapsat pentru câteva ore, când ne-a fost perturbată siguranța energetică. Am simțit și înțeles multe. De pildă, că frații nu pot fi călăi și că un frate te ajută și îți oferă umărul pentru a te susține, îți întinde mâna pentru a te ridica de jos și în nici un caz nu te amenință, șantajează, umilește și terorizează.

Am înțeles cât de mici și de nimic suntem în problemele noastre zilnice cu care ne confruntăm, și ne zbatem și ne supărăm pentru nimicuri. Că bunicii noștri care ziceau să mulțumim pentru pace și pentru pâine erau cei mai grozavi life coach din toate timpurile.

Am văzut oameni tari ca stejarul, oameni care cred că ceea ce plătim azi se va răscumpăra mâine, oameni care își trăiesc libertatea și o beau ca cel însetat ce scoate o găleată de apă rece din fântână – până li se taie răsuflarea, până îi dor dinții. Ei toți cred că anul 2023 va fi crucial și cred în victorie. Și ea neapărat va fi.

Am văzut președinți de țară și am văzut clovni. Am văzut turme de oi care nu au reușit să ne ducă cu ei în prăpastie, deși tare s-au chinuit și degerat în corturi. Am văzut cât de sărăciți suntem când au dispărut paravanele după care conducerile de până acum își ascundeau ticăloșia și mizeria.

Dragi cititori! Să fim mulțumitori Domnului și nouă înșine că am ajuns cu bine la finele anului 2022. Că avem lumină în case, că avem pâine pe masă, că avem ce pune sub brad copiilor de la Moșul cel bun. Să sperăm că anul 2023 vine mai bun, mai cald, mai luminos și, cel mai important lucru, să sperăm că ne va aduce pacea.

Să fiți sănătoși, să fiți iubiți și să oferiți dragoste necondiționat, să vă trăiți visele aievea și să vă bucurați de copii, nepoți și strănepoți – în ei stă ancorată fericirea, speranța și sufletele noastre.

La mulți ani! Și slavă Ukrainei!

Distribuie articolul: