În orice societate, căsătoria este un act firesc. În țările europene se vehiculează ideea că tinerii se căsătoresc la 30-40 ani. Tinerii fac studii, cursuri, carieră, se gândesc la un loc de trai. Când se simt pregătiți, se gândesc la familii. Moldova e o țară mult prea tradițională. Dacă nu te-ai căsătorit până la 25 de ani gata! Ești un caz ratat! 

Lumea se uită ciudat la tine, iar întrebarea „de ce nu te măriți?” este la ordinea zilei. Pe lângă faptul că este o curiozitate de prost gust, chiar așa, de ce nu vă măritați? E obligatoriu să te măriți? Te măriți așa, ca fapt divers, doar pentru ca să nu fii întrebată așa în mod repetat? Or, fiecare decide pentru sine ce face cu viața personală?

Cei care divorțează după 2-3 ani, oare tot așa insistent sunt întrebați „când te măriți/însori a doua oară?” Care e diferența între a fi niciodată căsătorit și a fi divorțat după 3-5 ani de căsătorie?

Personal, niciodată nu am înțeles logica la întrebarea „de ce nu te măriți?” Asta e urgent? Schimbă ceva? Nu tot om ești dacă alegi să fii necăsătorit/ă?

E decizia fiecărei persoane în parte ce face cu viața lui privată, iar dorința de a fi singur/ă nu schimbă nimic. Asta nu înseamnă că dacă ai 30, 40 or 50 de ani și ești necăsătorit, nu ai fi un om de valoare. Și nici că ai fi iresponsabil.

În context, întrebarea „de ce nu te măriți?” e o întrebare incomodă și lipsită de tact. Înainte de a pune o astfel de întrebare, uită-te în oglindă și întreabă-te dacă tu ai o viață perfectă și ești exemplu demn de urmat. Niciodată nu am înțeles, și nu cred că voi putea vreodată înțelege, o femeie măritată care mi se plânge de probleme din familie și îmi dă mie sfaturi ce soț să îmi aleg și cum să mă comport cu soțul, dar mă întreabă (insistent, de ce nu?) când mă mărit.

Cealaltă parte a monedei

Sunt situații când femeile măritate se plâng mereu de viața de familie, încât te face să ai repulsie de ele și partener, încât nu mai vrei să menții prietenia cu ele. Și refuzi politicos invitația la ea acasă.

Niciodată nu am înțeles și nu cred că voi înțelege o femeie divorțată de ce mă întreabă insistent când mă mărit. Când o refuzi politicos, deja apare altă soluție la problemă: chiar la tine în sat nu ai găsit un băiat cu care să te căsătorești? Iar când politețea o schimbi cu altceva, spiritele se liniștesc și bunul-simț e la ordinea zilei. Deranjează când schimbi tonul.

Dacă tot ești curios în ceea ce privește căsătoria lui X, ar fi bine să te uiți în curtea ta și să îți analizezi viața personală. Eu înțeleg că în viața de familie apar multe probleme, dar de asta e necesar să fie în viața ta tot bine, să fii cu adevărat o familie exemplu. În contextul unei familii exemplare, da, pot înțelege întrebarea „de ce nu te măriți?”

Să ai o viață de familie plină de probleme, or să fii divorțată și să îți permiți să întrebi o femeie necăsătorită când se mărită, mi se pare o întrebare de prost gust și lipsită de educație. Iar când o prietenă necăsătorită te evită și îți refuză invitațiile în ospeție, gândește-te!

Când vezi multe exemple proaste de familie, îți pui întrebarea dacă mai are logică să te căsătorești. Când participi cu mult fast la o nuntă și afli că divorțează după 2 ani, oare care situație e mai bună: a celui divorțat or a celui necăsătorit?

Comentariile la adresa unei femei necăsătorite demonstrează lipsă de cultură, mai ales în contextul în care ești divorțat or plin de probleme familiale.

Iar întrebarea „tu mai iubești din când în când?”, în genere. E ruptă din context.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: