Argentina este țara fotbalistului Messi, a tangoului și a lui Borges. În Argentina au emigrat mulți europeni, inclusiv români. Ce ar trebui să știm despre această țară? Vă recomandăm câteva curiozități generale.

Argetina are trei destinații ce trebuie neapărat vizitate de cei care fac călătoria pentru prima oară: capitala Buenos Aires, șuvoaiele tunătoare ale cascadei subtropicale Iguazú, din nord-vest, și gheața scrâșnitoare a ghețarului patagonez Moreno, din sud. Ar trebui să zbori mai mult de 1100 de kilometri spre nord din Buenos Aires către Iguazú, la granița cu Brazilia, apoi să te întorci în capitală pentru a lua cursa spre El Calafate, poarta de acces spre ghețarul Moreno, care se află la aproape 2000 de km spre sud. O altă opțiune este să te concentrezi asupra ținutului canioanelor din nord-vestul andin, alcărui centru este superbul oraș colonial Salta – la un zbor de o oră și jumătate distanță de Buenos Aires. Ai putea să te concentrezi exclusiv și asupra Patagoniei, în zona sudică a țării.

Sursa pozei: site-ul omfif.org

Destinații de top în Argentina sunt: Peninsula Valdés, cunoscută pentru bogăția florei și a faunei sălbatice, în special pentru balenele sudice uriașe care migrează din aprilie până în decembrie, El Calafate, care se întinde pe malul lui Lago Argentino, și uimitorul ghețar Moreno.

Drumețiile de mai multe zile sunt foarte apreciate în Argentina, mai ales în zona Fitz Roy din sudul Patagoniei, de lângă El Chaltén. În regiunea Cuyo de lângă Mendoza, împătimiții alpinisului pot petrece trei sau chiar mai multe zile pregătindu-se pentru ascensiunea  către impunătorul vârf Aconcauga.

Gastronomie în Argentina

În Argentina, masa necesită o atenţie specială. Orele la care se servesc micul dejun şi prânzul sunt cele obişnuite pentru străini, deşi masa de prânz durează mai mult decât în America de Nord. Cina, în schimb, este la fel de târzie ca în Italia sau în Spania. Cine se aşteaptă să cineze mai devreme de ora nouă poate avea parte de o privire nedumerită din partea chelnerilor şi a personalului din restaurante, iar mulţi dintre argentinieni iau cina chiar şi mai târziu.

Felul clasic argentinian este parrillada, un grătar mixt care cuprinde atât achuras (măruntaie), cât şi cârnaţi chorizo (mai puţin picanţi decât cei din Mexic), vacio (fleică), costillas (costiţă) şi alte feluri de carne. De obicei se prepară cu chimichurri marinade pe bază de usturoi şi nu foarte picant – altfel de mâncăruri sunt rareori pe placul argentinienilor – şi poate include, de asemenea, carne de pui sau de porc şi ardei copţi.

Peștele și fructele de mare

Opinia generală este că argentinienii nu sunt mari consumatori de fructe de mare, dar arheologul Daniel Schávelzon a descoperit dovezi cum că locuitorii vechi din Buenos aires consumau cantități substanțiale de pește. Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum abadejo al arriero (caserolă de merlan), gambas al ajillo (creveți cu usturoi) sau rabas (inele de calamar). Merluza (merluciul) este cel mai bun peşte oceanic pe care îl poţi găsi, iar centolla (crabul regal) este crustaceul numărul unu.

Mâncărurile standard sunt lasagna, polenta, ravioli şi risotto. O specialitate anume are un statut aparte în cultura argentiniană: obiceiul este ca popularele şi ieftinele ñoquis (gnocchi de cartofi) să fie mâncate în a douăzeci şi noua zi din lună, atunci când familia rămâne fără bani. Ñoqui este şi un termen lunfardo (argotic) pentru funcţionarii publici care nu fee mai nimic, dar apar la sfârşitul lunii ca să îşi încaseze salariul.

Pizza argentiniană are de obicei crusta subţire a la piedra, cu mozzarella şi felii subţiri de şuncă sau pepperoni deasupra. Populare sunt şi fugazza fără sos, doar cu ceapă, şi ruda sa fugazzeta cu ceapă şi mozzarella. În ultimii ani, unele pizzerii au început să inventeze variante mai interesante, adăugând, de exemplu, legume la grătar.

Identitatea naţională

Se spune că Argentina este cea mai europeană ţară din America de Sud. Lucrul acesta este sugerat şi de preponderenţa numelor spaniole, italiene, basce şi cu alte origini europene. Intelectualii argentinieni, în special scriitorii şi artiştii, au căutat deseori inspiraţia în tradiţiile europene, dar moştenirea gaticho a trezit şi ea un naţionalism dârz. Apropo de naţionalism, în care altă ţară din lume un substantiv ca „argentino” (argentinian) poate fi numele propriu al unui bărbat, ca în cazul preşedintelui Julio Argentino Roca (1843-1914)?

Sursa: cartea Argentina, editată în colaborare cu National Geographic Traveler. Cartea a apărut la București în anul 2010.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: