Tulburarea afectivă sezonieră este un tip de depresie care revine în același timp în fiecare an, de obicei la sfârșitul toamnei sau la începutul iernii, când există mai puțină lumină solară pe măsură ce zilele se scurtează. Unii oameni suferă primăvara sau începutul verii, dar nu este la fel de comun.

Depresia de iarnă este o formă specifică a depresiei și face parte din așa numitele tulburările afective sezoniere, adică cele care “par” a fi cauzate de condițiile meteorologice și implicit de anotimpuri.

Spunem că “par” a fi cauzate deoarece, în realitate nu este așa. Experții afirmă că tulburările afective sezoniere sunt, de fapt, un semn al unei depresii majore sau a unei tulburări bipolare, deci nu sunt generate de schimbările anotimpurilor și, respectiv de modificările de temperatura ci, ele există într-un context și sunt doar influențate de condițiile meteorologice menționate.

Astfel că, majoritatea celor care suferă de tulburări afective sezoniere, suferă de tulburări depresive majore, iar un procent de 20 % dacă nu și mai mult au deja sau pot dezvoltă tulburări bipolare (maniaco – depresive).

Care sunt simptomele?

Ai putea simți oboseală, lentoare și un spirit scăzut pentru o mare parte a zilei. Uneori poate dura săptămâni întregi. S-ar putea să-ți fie greu să dormi, să te concentrezi sau să te bucuri de activitățile preferate. Este posibil să mănânci în exces și să te îngrași.

Unii medici cred că mai puțină lumină solară în anumite perioade ale anului poate determina corpul tău să schimbe modul în care produce și utilizează anumite substanțe chimice cheie ale creierului. Este posibil ca mai puține ore de lumină să crească nivelul de melatonină și să scadă nivelul de serotonină, două substanțe care te ajută să menții somnul regulat și starea de spirit uniformă.

Așadar, se poate observa că este destul de ușor să confunzi depresia de iarnă cu tonusul general mai scăzut care este foarte firesc pe timpul iernii, datorită: temperaturilor scăzute care, spun medicii, cresc presiunea arterială, îngreunează gândirea și provoacă apatie; zilele mai scurte și mai înnorate în care, prin absența luminii, arată unele studii, s-ar stimula secreția de melatonină (hormonul somnului).

Mai pe scurt, este firesc și logic ca acest „tonus de iarnă” să apară, deoarece corpul este programat să doarmă – cu încetinirea funcțiilor vitale – atunci când este întuneric iar aducerea în stare de veghe pe întuneric este o acțiune împotriva fiziologiei care are drept consecință firească lentoarea deoarece funcțiile încă sunt încetinite și activarea lor se va produce mai lent pe măsură ce va apărea lumina zilei.

La începuturile istoriei oamenii respectau ritmul biologic al organismului, astfel încât, iarna activitățile scădeau considerabil. Probabil de aceea, la așa-zisa depresie de iarnă (dar înțeleasă aici că reducerea naturală a tonusului pe timpul iernii) i se mai spune reacție de hibernare.

Foto: neuroxis.ro

În concluzie, cum ne putem da seama dacă este doar o reacție a organismului la vremea rece sau este ceva mai mult – o depresie?

Dacă totuși găsești plăcere în activitățile obișnuite, dacă nu te-ai retras în casă pentru că nu mai vrei să vezi pe nimeni, dacă atitudinea generală este mai mult pozitivă decât negativă, dacă îți poți îndeplini îndatoririle familiale, profesionale etc. chiar dacă nivelul energetic este mai redus și activitățile nu mai sunt așa numeroase că în alte anotimpuri, ești doar în ton cu nevoile organismului tău de a fi mai lent când e frig afară.

Dar dacă nu se întâmplă lucrurile de mai sus și, în plus, te mai caracterizează și gânduri și sentimente negative de lipsa de sens, inutilitate, lipsa de valoare, tristețe profundă, însingurare, incapacitatea de a te da jos din pat și a îndeplini cele mai simple activități rutiniere, atunci este cazul să apelezi la ajutor de specialitate.

Acum, că cele două concepte – depresia de iarnă ca semn al unei stări depresive majore sau al unei tulburări maniaco-depresive și reacția firească a organismului de hibernare în timpul iernii – sunt mai clar delimitate, să vedem ce se poate face în fiecare dintre cele două cazuri.

În cazul în care bănuiești că nu este doar o „lene de sezon” mergi direct la medicul de familie care te poate îndrepta spre un psiholog sau psihiatru, sau dacă ai mai multe informații apelează direct la un psihoterapeut care te poate îndruma să te ajuți singur sau la un psihiatru care te poate ajuta să îți depășești dificultățile de moment cu ajutorul medicației.
Ambele variante sunt binevenite, iar împreună sunt excelente.

Tratamentul suplimentar – terapia cu lumină

Poți folosi lămpi speciale pentru a ajuta la înlocuirea soarelui, care îți lipsește în lunile de iarnă. Aceste lămpi oferă de aproximativ 20 de ori mai multă lumină decât iluminatul obișnuit de interior și elimină razele UV care îți pot deteriora pielea. Doar 20 până la 60 de minute în fiecare dimineață în fața uneia dintre aceste lămpi în timpul iernii ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor.

Dacă totuși este doar o lene de sezon, sfatul meu este să “fii blând cu tine” și să-ți accepți această limita sănătoasă a organismului, sigur, dacă și contextul vieții ți-o permite.

Distribuie articolul: