Fiecare dintre noi are nevoie de perioade de pauză, de liniște totală, de timp de calitate cu sine. Or, simțim uneori că viața ne copleștete și solicitările celorlalți nu mai încetează. Când încerci să fii superman sau superwoman, să tot livrezi și să nu aștepți nimic la schimb…

Colac peste pupăză, când te simți cel la pământ, mai apar câțiva oameni cu solicitări neplanificate. Pentru că se poate. Pentru că tu, nu-i așa, le duci pe toate? Ei bine, se pare că a venit timpul să spui STOP! Eu vă iubesc, dar acuma nu am deloc resurse emoționale de voi, eu nu vă pot rezolva problemele, eu nu vă pot distra, ajuta, nu vă pot fi alături sau susține moral. Acum eu îmi îngrijesc propriile răni!

Eu, de exemplu, simt în stomac aceste perioade întunecate. Știai că anume el, stomacul, este considerat al doilea creier și reacționează rapid la stres?

Mă autoconving întotdeauna să-mi iau pauzele bine meritate. Căci atâta timp cât nu am copii, unica mea mare responsabilitate, clipă de clipă, unicul meu prieten pe care trebuie să-l țin de mânuță o viață, sunt chiar eu. Voi fi împreună până la adânci bătrâneți, iar autotrădarea și autosabotarea nu fac decât să rănească această relație și s-o ducă într-un hău adânc. Dacă eu nu voi fi sănătoasă, cu bateriile pline, cu rezerva de respect de sine sus de tot, cum ai vrea să livrez altora? Prin mutilare de sine? Jucând într-un etern rol de victimă și fiind nesatisfăcută de viața mea?

Se pare că pentru a fi bine, trebuie să înveți să mai fii și dur/ă, din când în când. Când ești epuizat/ă, să-ți recunoști sie: nu mai pot! Azi inima mea este bolnavă. Și merită întăriri, în liniște și-n acceptare.

Așadar, tu cel/cea care faci atâtea, care ești bravo, curajos/oasă, asumat/ă și pururi responsabil/ă, da tu, mai dă-ți voie să respiri din când în când și viața ta va fi mai bună, și vei reuși să faci mai multe. Și te vei iubi infinit!

Distribuie articolul: