„Genușăreasa” este o dramă jucată la Teatrul Fără Nume și vine ca o reinterpetare a poveștii din vremuri demult apuse. Regizorul Mihai Ţărnă propune spectatorului un teatru al modernului, după piesa dramaturgului francez, Joel Pommerat.

Cu un simbolism puternic, piesa vine ca pecetea faptului că nimic nu e veșnic, nici oamenii dragi, nici dragostea lor. N-avem decât să fim mereu pregătiți pentru tot ce e mai rău, dar și tot ce e mai bun, concomitent. Ori, viața nu poate fi controlată și este imprevizibilă!

Piesa de teatru Genușăreasa este despre devotament, datorie, frică, dragoste și – desigur – nu s-a trecut cu vederea nici frica de moarte, cea despre care se spună că este, de fapt, frica noastră primordială.

Genușa, protagonista piesei, rol interepretat de formidabila Cristina Lungu, se trezește cu un bagaj imens de traume, după moartea mamei sale. Rănile copilăriei sunt puse atent și cu iscusință în scenă de către regizorul care apasă pe ele, prin natura jocului scenic: prezența unor ticuri nervoase, existența unor conflicte interioare, o serie de comportamente deviante, caractere rigide și neîncrezătoare – toate semnalele clare că există traume de natură emoțională.

Moartea mamei, frica din ochii tatălui ei, răceala cu care a fost întâmpinată de noua sa familie, nimic din toate aceste întâmplări tragice n-au schimbat sufletul Genușei.

Pe partea cealaltă, întâlnim personajul anti-prințului, interpretat într-o manieră absolut asumată de Ion Gîrneț. La fel de traumat, suferind, neîncrezător și rigid. Este frumos să vezi cum cei doi se vindecă reciproc și-și dau voie să-și simtă durerile, emoțiile, să le accepte și, în sfârșit, să le dea drumul.

Dintre personajele de pe scenă, publicul a remarcat jocul artistic desăvârșit al Radei Mișcoi (Mama/ Zâna). N-am apucat să simt vreun hotar între lacrimi și zâmbet, iar asta datorită spiritului zânei: un soi de inteligență de viață, la un loc cu simțul umorului, și toate împletite cu multă – multă omenie.

Finalul a fost unul diferit de cel știut, undeva la frontiera dintre realitate și poveste. Ceea ce a dat plasticitate și viață acestei anti-povești.

ÎN ROLURI:
Genusăreasa/Geanina – Cristina Lungu
Tata – Ion Munteanu
Mama vitregă – Mihaela Popescu
Scarlett – Victoria Țurcanu
Charlotte – Antonia Calancea
Mama/ Zâna – Rada Mișcoi
Prințul – Ion Gîrneț
Regele – Anatol Burlacu
Naratoarea – Galina Lazarenco
Gărzile – Felix Podborski, Vitalie Mândrescu
Echipa tehnică:
Regie și scenografie – Mihai Țărnă
Asistent regie – Larisa Dascal
Compozitor – Alexandru Dicusar
Pictor Costume – Inga Botnariuc
Pictor lumini – Eduard Chiperco
Regie sunet – Vlad Vascan
Traducere – Mihai Țărnă/ Cornelia Corețchi

Distribuie articolul: