Eu m-am născut în anul 1988. Adică, m-am născut în URSS. Am metrica verde copertată unde scrie în chirilică. Mai era până la destrămarea (nu până la capăt) a Soiuzului.

Din copilăria timpurie nu prea am amintiri multe și clare. Foarte vag țin minte cupoanele, dar atunci nu știam că ținem în casă o sacoșă de bitcoin-uri de pe vremea crizei. Țin minte că aveam încălțăminte, jucării și haine frumoase numai după ce tata venea din România și îmi aducea apă dulce colorată în verde sau portocaliu, cutii de gume de mestecat Barbie, jocuri gen „Dendy” pe care mama nu-mi dădea voie să-l unesc la televizorul color.

Când am crescut mai mare, am înțeles că peste țara noastră întunericul se așterne mult mai devreme în case decât în alte țări. Ai mei aveau lampă de gaz, lumânări de parafină care nu miros așa ca acelea de ceară, iar mai târziu aveam un acumuliator pe care-l încărcau ai mei și seara îmi făceam lecțiile la o lumină chioară, dar mai vie decât cea de lumânare.

Când întrebam de ce ne stinge lumina, bunelul meu, al cărui tată a pierit prin Siberia fără urmă, începea să-i înjure de toți sfinții și pe ruși, și pe cei care le slujeau. Așa mi-am format părerea despre cine e vinovat în situația dată.

Au mai trecut ceva ani ca să aflu deja de la profesoara de istorie că ceea ce am trăit noi atunci a fost un șantaj energetic. Ia ce cunoscut sună! Că ne-am pomenit azi exact acolo, în anii ‘90.

Ce se întâmplă de fapt? După cum am menționat la începutul articolului, URSS nu s-a destrămat până la capăt în 1991. Procesul se finalizează complet abia acum, peste 30 și ceva de ani. Aceeși dorință de a scăpa de caracatița roșie, aceeași îndârjire de a merge în pas cu civilizația, și aceleași metode de pedeapsă care ni se tot aplică.

Șantajul energetic este palma pe care o dă huliganul de clasa a 9-a unui băiețel de a 6-a, pentru că acela refuză să facă ce i se spune. Și faptul că băiețelul rezistă oricum și se opune îl scoate din sărite pe huligan, care începe să amenințe cu bătaie serioasă.

Noi, atunci, am rezistat. Eu persupun că datorită faptului că cei de teapa mea nu știau altfel de vremuri, iar copilăria, când trăiești iubit și corcolit în familie, e frumoasă și fără televizor. Nu știu, pot doar să presupun cum au rezistat părinții mei și ai prietenilor mei. Au înfruntat sărăcie, întuneric, iar în orașe chiar frig și foame, unii. Ca să ce? Ca o mână de politicieni să cedeze și să se supună țarului.

Acele țări care au rezistat și supraviețuit șantajului murdar al Rusiei, care a vrut să ne arate cât costă independența și ce pățim dacă dăm cu piciorul în frăția pătată de sânge, astăzi trăiesc mult mai bine ca noi. Noi – am rămas repetenți la lecția însușită de alții. Iar.

Mulți psihologi spun că viața îți dă aceeași lecție de mai multe ori, ca până la urmă să o înveți cap-coadă. Ori o înveți, ori totul se termină cu o catastrofă.

Eu nu vreau acum să emit mesajul că „iaca n-am murit dacă am învățat la lumânare!”. Eu nu vreau copilul meu să citească o carte doar când e ziuă albă afară, ca să nu-și strice vederea. Nu vreau să fac focul în burjuică și să fac baie cu apă fierbinte numai sâmbăta. Cu toate că mulți oameni, inclusiv copii, anume așa trăiesc și în ziua de azi, datorită conducerilor care au pupat papucul rusesc decenii la rând.

Eu vreau să spun că dacă atunci nu am avut, aparent, alternativă, dar astăzi o avem. Și vom plăti mai scump, e adevărat. Și va trebui să facem economii de energie electrică. Fiindcă suntem iarăși puși la zid și suntem obligați să ne învățăm lecția. Altfel, dacă rămânem repetenți și de data aceasta, copii noștri vor scrie aceleași articole pe care le scriem noi astăzi și vor trage toate ponoasele unei lipse de verticalitate și coloană vertebrală, pe care au avut-o părinții.

Aș vrea foarte mult să ne reorganizăm puțin rutina și să raționalizăm consumul energiei electrice. Cele mai simple lucruri, dacă le vom face mulți, vor avea impact. Nu ni se cer eforturi supraomenești și nu ni se impun restricții serioase. Sper nici să nu fim nevoiți să repetăm experinența anilor ’90.

Dar chiar și așa, țineți minte că, cel mai întuneric este înainte de ivirea zorilor.

„Fără gaz sau fără voi? Fără voi.

Fără lumină sau fără voi? Fără voi”.

(Volodimir Zelenski)

Distribuie articolul: