Așa o întrebare filosofică mă roade azi: are sau nu publicitatea pe social media o psihologie și cum să nu atragi negativitatea publicului țintă?

Eu mi-am răspuns cam așa: publicitatea este un mecanism impecabil de manipulare. Și cred că deja concluzia asta e veche de când lumea și nu cred că se vor găsi oameni care să o contrazică. De ce? Pentru că avem de a face cu două componente ale acesteia: cea economică și cea etică. Dacă prima este evidentă și prezumă că o campanie publicitară eficientă îți poate garanta o cifră impresionantă de vânzări, la cea de-a doua sunt o groază de întrebări!

De ce mi-au apărut aceste întrebări? Pentru că sunt un consumator activ de publicitate pe social media și văd cum de multe ori aceasta ajunge în extrema tendențioasă a lucrurilor.

Care sunt lucrurile pe care nu le pot accepta la o publicitate? Iată ale mele trei de „Nu!” personale:

1. Publicitatea sexistă – deși este un subiect tatonat, producătorii de publicitate încă mai recreează imaginea tipică a femeilor care trebuie să stea la bucătărie și a bărbaților super masculinizați, care trebuie să salveze lumea.
2. Publicitatea cu limbaj licențios – da, hype-ul este o chestie relevantă, dar totuși utilizarea unui limbaj deocheat nu mă atrage și nu mă convinge în calitate de consumator. Chiar cred că utilizarea acestora e o metodă de a acoperi golurile inventive ale celor din SMM sau PR.
3. Publicitatea discriminatorie – da, este chiar și acum o problemă să observi cum mesajele, îndemnurile la acțiune sau vizualul publicitar favorizează o anumită categorie a publicului țintă.

Care ar fi formula psihologică a publicității? Cu siguranță, aceasta trebuie să se bazeze pe un discurs echidistant, egal și frumos. Să nu uităm că diavolul se ascunde în detalii. Așa că, pentru a nu atrage negativismul grupului țintă „nu vă jiucați cu focul”.

Distribuie articolul: