Brodatul este o tradiţie pentru care se cere multă răbdare şi voinţă. Chiar dacă puține femei obişnuiesc să se îndeletnicească cu această ocupaţie, există artiste handamde care se pricep să realizeze opere brodate cu măiestrie. Una dintre ele este și Parascovia Lepădatu, originară din satul Micăuți, raionul Strășeni. Acum 10 ani a început să descifreze tainele broderiei, învățând nu de la mama sau bunica ei, ceea ce o întristează extrem de mult pe meșterița handmade. Are o colecţie impresionantă de ii pe care le păstrează cu sfinţenie, fiecare dintre acestea fiind o parte din dragostea sa pentru neam, tradiție și țară.

„Dacă măcar o dată ți s-a întâmplat să cauți prin casa părinților sau a buneilor prin lada de zestre în speranța că vei găsi vreo ie veche, pe care s-o speli si să o porți cu mândrie, să știi că nu ești unica. Exact așa a pornit povestea mea, încă după anii ’92, odată cu reînvierea culturii naționale și organizarea evenimentelor precum Ziua Independenței sau Ziua Limbii. Cu greu am acceptat adevărul că bunica mea, care țesea și croșeta și era o bună gospodină nu s-a gândit niciodată să coase o ie. Tot ce am găsit au fost doar cămăși cu platcă, pe care nu le-am înțeles la acel moment și pe care, din păcate, nu le-am valorificat”, a spus Parascovia.

Nu oricine poate crea o ie. Parascovia își sacrifică nopţi întregi pentru a broda, iar lucrările finale le păstrează cu multă sfinţenie.

„Dar nimic nu este pierdut, pentru că am decis să nu mai dau vina pe predecesorii mei pentru ceea ce-mi lipsește. Am vrut să fiu eu cea care rupe acest lanț de lipsuri identitare și mi-am propus în anul 2012 să-mi cos prima mea ie. Probabil, amalgamul de emoțiile trăite la cotații maxime în perioada concediului de maternitate m-a determinat să-mi caut o ocupație prin care să-mi găsesc echilibrul interior. Deși croșetam și eram obișnuită cu lucrul manual, entuziasmul și bucuria pe care am simțit-o în momentul când am văzut primele semne cusute nu a mai putut fi comparată cu nimic. De parcă mi s-a deschis al treilea ochi pentru o lume fantastică”, adaugă femeia.

De atunci au trecut aproape zece ani. Toți acești ani, nu doar au trecut, ci fiecare mi-a adus în colecție cel puțin câte o ie

„Ce-i drept, la moment dețin doar 6 lucrări ale căror valoare este inestimabilă. IILE au fost cele care mi-au oferit oportunitatea de a cunoaște alt gen de emoții, cel al bucurIEI, pe care o trăiam în momentul în care surprindeam oameni dragi din viața mea cărora le ofeream în dar o ie. De șase ani activez în domeniul promovării dreptului la egalitate și nediscriminare, iar recent mi-am reorientat activitatea spre promovarea drepturilor copilului, fiind angajată în calitate de specialist în comunicare la Asociația pentru abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”. Așa cum spuneam și mai sus, IA și COPIII pentru mine au o conexiune aparte”, adaugă Parascovia.

Lucrări cu emoţie

„Chiar dacă munca este solicitantă, mai ales în această perioadă în care încercăm să oferim ajutor și protecție copiilor ucraineni, seara îmi găsesc timpul potrivit pentru o strop de echilibru și liniște. Este doar timpul meu în care stau de vorbă cu mine, și cu cât practic mai mult acest gen de  meditație, începe să-mi placă și mai mult, iar uneori chiar sunt încântată de discuțiile cu mine. Îmi apar idei ingenioase, fac planuri de viitor, încep să visez și să-mi construiesc strategii ca să ajung la visele mele. Deci îmi este foarte interesant și motivant cu mine”, povestește femeia.

Dacă mai demult îndeletnicirea de a coase ie era transmisă de la mamă la fiică sau prin intermediul șezătorilor de altădată, acum în era tehnologiilor să înveți orice domeniu care îți place este destul de ușor, este importantă doar motivarea și determinarea, afirmă meșterița handmade.

„Așa s-a întâmplat și cu mine, am descoperit cărți online, grupuri în care se adunau femei cu aceeași pasiune și împărtășeau experiența lor. Am fost un autodidact destul de sârguincios, mi-am făcut notițe, uneori în carnete personalizate, alteori direct pe pânză, a spus Parascovia.

„Purtăm ie ca să avem mândrie”

„Până astăzi, continui să învăț, să cercetez, pentru că acest domeniu este foarte captivant și interesant și aici chiar este valabilă  expresia cu cât știi mai mult, cu atât îți pare că nu știi nimic. Prin urmare, este un proces continuu, iar fiecare ie este o adevărată provocare. Pentru că dacă m-ați întreba în cât timp cos o ie, estimativ aș spune că un an de zile, dar aici este vorba exclusiv de lucru manual, pentru că, de exemplu una din cămășile mele, care este o reproducere a unei cămăși din Colecția Brătianu-Cantacuzino, aflată la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca mi-a luat mai bine de 4 ani s-o urmăresc, cercetez, înțeleg, descifrez fiecare cusătură, pas și să testez pânze, fire, tehnici. Dar aceste încercări fac parte din proces, la fel ca și greșelile, care uneori sunt mărturie că suntem oameni, nu Dumnezei și putem greși, iar alteori greșelile sunt inacceptabile și ajungem să descoasem, reluând totul de la capăt”, a spus Parascovia.

Indiferent cât de complicat ar părea procesul, Parascovia promovează ideea că oricine poate să coase ie și încurajez și ajut femeile care își doresc să poarte propria creație. De fapt, simt o împlinire și mai mare de când am început nu doar să cos, ci să împărtășesc cu femeile toată experiența și cunoștințele sale.

„Fiind membră a comunității MăiestrIA care adună cele mai faine femei din lume cu suflet românesc, alături de bunele mele prietene și experte MăiestrIA, am reușit în ultimii 5 ani să învățăm femei care nu au ținut niciodată acul în mână, dar care ajung dependente de cusut și nu se mai opresc la prima ie.

Datorită ideilor uneori fantastice, dar geniale ale Stelei Moldovanu, pe care o admir și susțin cu tot sufletul meu, am ajutat zeci de femei să-și coase prima ie. Dar asta nu e tot, pentru că această comunitate este de femei de care ne apropiem foarte mult, pentru că avem valori comune ajungem cu multe dintre ele să creăm prietenii pe care le prețuim enorm. Femei care inițial doar și-au dorit să coase prima ie, ajung să-și expună lucrările în expoziții naționale sau internaționale. Expozițiile MăiestrIA sunt preferatele mele, pentru că adună cele mai autentice ii cusute în zilele noastre de femei care activează în diferite domenii, dar care au o aceeași pasiune”, a mai spus Parascovia.

„Deci este fabulos ceea ce se întâmplă. Mie asta îmi dă aripi și mă inspiră să creez mai mult, iar generațiile viitoare care vin să nu ne acuze că nu le-am lăsat nimic autentic, ci să preia această practică și să o transmită mai departe. Cu siguranță, peste ani va apărea o generație, care mai mult decât oricând își va căuta rădăcinile, pentru că moldovenii deja sunt peste tot în lume, iar vorba spune că „sângele apă nu se face” și tot vor vrea ei vreodată să-și cunoască neamul și valorile.

A coase ie, pentru Parascovia reprezintă respectul față de generațiile trecute, iar față de generațiile viitoare e un gen de responsabilitate

„De aceea noi nu coasem bluze oricum, noi coasem II, ori o ie înseamnă autenticitate, semne, simboluri, croi respectat, cromatică, arhitectură. Nimic nu apare întâmplător pe o ie, totul este mesaj. Asta mă captivează și provoacă să înțeleg partea tehnică, cum este alcătuită și partea spirituală – ce mesaj îmi transmite fiecare semn de pe ie.

Deși să-ți coși IA proprie presupune într-adevăr mult timp, un lucru e cert: acel timp se transformă în patrimoniu. Timpul meu liber se transformă în ii. Ia m-a făcut să fiu mai organizată. Îmi planific timpul astfel încât să le organizez și să le reușesc pe toate. În fiecare zi am un timp ce-l dedic iei. Timpul meu este seara târziu, când se așterne seara peste oraș, iar eu sunt în Conversații cu Dumnezeu, pentru că asta fac atunci când cos IE cu MăiestrIE”, adaugă ea.

 

 

Distribuie articolul: