Elena Binzari este originară din orașul Bălți, dar locuiește în Le Havre, acolo unde activează în calitate de medic de familie, rezidentă pentru câteva luni. A plecat din țară la vârsta de 16 ani în România, unde și-a făcut studiile la facultatea de medicină. Acum 3 ani a dat examenul de rezidențiat în Franța, această țară fiind deja a doua sa casă. Pe lângă job-ul de bază, de curând și-a dezvoltat pasiunea pentru brodat. A participat la un curs organizat de fondatoarea comunității „MăiestrIA în acțiune”, aici având posibilitatea de a învăța cum se creează de la zero o ie.

Anual, mii de moldoveni pleacă în străinătate cu gândul de a avea un trai mai decent și oferi copiilor un viitor prosper. Chiar dacă speranța de a se reîntoarce este extrem de mare la moment, cu trecerea timpului mulți dintre ei rămân acolo. Rămân cu un dor enorm de familie, părinți, prieteni și locurile natale. Elena povestește că s-a obișnuit acolo unde este și nu vede pentru ce ar reveni în Moldova definitiv.

„Deși mă întorc în Moldova doar în vacanțe de când aveam 16 ani, cred ca nu m-am gandit niciodată la această întrebare, probabil, pentru că nu mă simt străină. Poate e doar o credință de a mea, dar eu am impresia că oriunde am fi pe acest Pământ – suntem aceeași. Da, mi-e dor de oamenii mei dragi, de căldura celor de acasă, de horele noastre pline de foc, dar în același timp eu sunt aceeași, și în Moldova, și în România, și în Franța. Sunt bine aici și acum, cu toate diferențele noastre culturale”, a spus Elena.

Elena a descoperit pasiunea pentru cusut și brodat încă din frageda copilărie.

 „Prima oară am ținut acul în mână când aveam 4-5 ani. Țin minte cum doamna educatoare, Maria Petrovna, îmi desena flori pe o pânză și mă învăța să fac conturul cu lănțișor. Apoi bunica mi-a arătat cum se fac cruciulițele pe un tablou gata desenat pe care-l avea ea din tinerețe. Cred că aveam vreo 6 ani și nu m-a impresionat procesul, acel tablou a rămas pe undeva uitat de vreme. La sfârșitul clasei a patra am mers la Clubul Meșterului Popular din Bălți, unde doamna Maria Ciobanu, meșteriță populară, m-a îndrăgostit iremediabil de arta acului și pânzei. Atunci am început să brodez tablouri, inițial în tehnica cruciulițelor, apoi am trecut la goblen. Am brodat aproape compulsiv câțiva ani! Zeci de tablouri făcute de mine sunt atârnate pe pereți din diverse țări europene și în Statele Unite. Apoi a venit facultate, ”treburile serioase” și n-am mai pus mâna pe ac câțiva ani.

Acum 2 ani moldoveanca povestește că a descoperit albumul creat de Stela Moldovanu ”MăiestrIA – povestea cusută a iei” și a rămas pur și simplu fascinată de modelele fotografiate în acel album! Locuia deja în Franța și nu a îndrăznit să apuce această cale, de a-și coase o ie, dar Universul a avut alte planuri pentru ea.

„Am avut norocul să pot participa la prima ediție a cursului „Curs Practic de MăiestrIE” organizat de Stela Moldovanu, fondatoarea comunității „MăiestrIA în acțiune” , altături de Parascovia Lepădatu, Nadia Mînzu, Cristina Larii, Diana Ciobanu și Cristina Catan.  Aceste femei-rachete au reușit să creeze ceea ce eu nu știu să mai existe – un curs online de creat ie. Fiecare participantă era urmărită îndeaproape de una dintre experte. Aceste femei au reușit să aducă atâta energie în grupul nostru! Și să ne învețe cu răbdare, cu blândețe, cu dragoste. Eu am fost ghidată de Stela.

Mie nu mi s-a parul complicat procesul. În cadrul cursului am avut tutoriale clare cu toți pașii de lucru, devoalate progresiv. În acest fel, procesul a fost fluid și coerent, în fiecare săptămână aveam de făcut on anumită etapă, nu am fost copleșită de prea multă informație dintr-o dată. Acum, când mă uit în grupul nostru și văd cât de multe tutoriale, pași și etape am avut – mi se pare incredibil!

Unii pași au fost mai anevoioși decât alții, uneori după doua săptămâni de cusut urma una de descutut. Dar așa se învață toate, e nevoie de răbdare și perseverență. Cea mai interesantă parte despre acest curs este că, fără să-mi dau seama, am învățat multe alte lecții: despre disciplină, sumare, căutare, de a îndrăzni, încerca, despre valoarea timpului puterea și alegerii”, povestește moldoveanca.

Coaserea unei ii începe de la alegerea modelului, pânzei și firelor. Nu orice cămașă creată manual este o ie autentică – regulile sunt destul de stricte (în funcție de zona din care provine modelul, culorile care pot fi alese, tehnicile și modul de executare), povestește cu mult drag Elena.

„ Eu am fost ajutată la fiecare etapă de lucru de Stela și echipa ei. Urmează apoi probele – căutarea celei mai potrivite tehnici pentru a reda modelul, pentru a-l face diferit de ceea ce există deja.

Etapa următoare este croitul propriu-zis, iar apoi broderia fiecărei bucăți de pânză. Aceasta a fost partea mea preferată – deși este un proces repetitiv, pe mine mă încărca cu energie. La început ascultam muzică, emisiuni, cărți. Apoi am început să mă ascult pe mine, iar uneori am reușit să ascult și liniștea.

Odată ce toate bucățile sunt brodate, se face îmbinarea iei. Este un proces destul de laborios, dar la fel de important. Când ia a luat formă – urmează spălatul, și în această etapă respectarea regulilor este esențială, căci după atâta muncă e păcat să se întâmple vreun accident. E greu de estimat cât durează tot procesul, depinde de fiecare cât timp și energie este dispus să acorde acestui proiect. Pentru mine a durat nouă luni, cam 600 de ore (atât am reușit să număr, dar cu siguranță au fost mai multe). Dar, cum am mai zis, nu există o regulă generală”, adaugă Elena.

Dacă e lucrat de mână, realizarea unui de costum popular complet poate dura de la câteva luni până la jumătate de an. Peste 600 de ore de muncă, implicare, dedicație și inspirație- atât a durat procesul de creare a primei ii. Deși, a fost nevoie de multă răbdare, Elena spune că a participat de fiecare dată cu multă dragoste în confecționarea lucrării.

„Fiecare ie transmite mesajele ei și vorbește despre creatoare. Eu am descoperit aceasta lume a semnelor de foarte puțin timp și nu încetez să mă minunez de cât de mult sens și înțelepciune populară poate transmite un simbol cusut!

Modelul primei mele ii l-am ales anume în funcție de semnele pe care am vrut să le poarte : pasărea – simbolul libertății, ”mâini în șolduri” – simbolul feminității și a puterii feminine, „coarne de berbec” – simbolul puterii masculine, rombul – simbolul familieli, „sfăditele” – simbolul echilibrului. Acestea fac parte din valorile mele cele mai de preț și mă bucur să am reușit să le aștern pe toate pe pânză, cu acul. Visez ca într-o zi să fi reușit să îmi îmbrac toata familia în straie de sărbătoare, autentice, și care să o/îl reprezinte pe fiecare”, adaugă Elena Binzari.

Pasiunea Elenei pentru aceste minuni vestimentare este ca o păstrare a tradițiilor moldovenești. Își dorește ca ia să fie apreciată la adevărata ei valoare și nu redusă doar la un simplu festivism, asociat doar cu ideea de port popular.

 „Francezii se uită cu foarte multă admirație la ia mea, mai ales că ei au noțiunea de ”la blouse roumaine”. Sunt fascinați de finețea broderiei și unora le vine greu să creadă că totul e făcut manual. Am prieteni care mă roagă să le fac și lor, într-o bună zi. Sper și eu, într-o bună zi! În 24 și 25 iunie, la Ambasada R.Moldova la Paris va vea loc o expoziție de ii organizată de grupul Măiestria la Paris. Ia mea va fi expusă la această expoziție și sunt foarte emoționată”, menționează artista handmade.


Povestea iei: cămașa populară, de la origini și până în prezent

Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor. Este o cămașă populară femeiască, cusută din pânză naturală de bumbac, in sau borangic, și brodată cu ornamente tradiționale românești. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. De obicei sunt dungi verticale brodate – numite „râuri”, sau dungi oblice sau ”ie cu stele”. De asemenea, există varianta iei brodată în spic, acestea făcând parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau două sau trei, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.

 

Distribuie articolul: