Atunci când un copil nu vorbeşte, iar părintele observă unele dificultăţi pe partea de înţelegere a limbajului sau alte arii cum ar fi atenţia, trebuie să apeleze la un specialist. Nu este deloc indicat să aşteptăm până când cel mic împlineşte vârsta de 3-4 ani pentru a-i face o consultație, menționează logopedul Doina Adașan.

„Copiii găsesc întotdeauna o modalitate de exprimare, ei înțeleg mai mult decât exprimă. “De ce nu vorbește copilul meu?”, deseori părinții se îngrijorează când cel mic nu își exprimă gândul verbal, evită să vorbească, întârzie să vorbească. De multe ori  nu e cazul să ne îngrijorăm. Fiecare copil  își dezvoltă capacitățile lingvistice în ritmul propriu, reperele limbajului având un spectru foarte larg. Unii nu demonstrează un nivel înalt al dezvoltării  vorbirii (limbajul expresiv), însă, limbajul lor receptiv poate fi  dezvoltat, ceea ce înseamnă că înțeleg o mare parte din mesajul transmis”, susține logopedul.

 Vorbirea și limbajul sunt deseori confundate

„Vorbirea este expresia verbală a limbajului și include articularea, adică modul în care sunetele și cuvintele sunt formate.

Limbajul are un înțeles mult mai larg și se referă la întregul sistem de expresie și înțelegere a mesajului într-un mod care prezintă semnificație pentru cel care primește informația. Înseamnă a înțelege și a te face înțeles prin intermediul comunicării, fie ea verbală, non-verbală sau scrisă.

Deși, problemele în vorbire și limbaj diferă, de cele mai multe ori se suprapun. Un copil cu o problemă de limbaj poate fi capabil să pronunțe bine cuvintele, însă incapabil să alăture mai mult de 2 cuvinte într-o propoziție. Vorbirea altui copil poate fi dificilă de înțeles, însă folosește cuvinte și fraze pentru a-și exprima ideile. Iar, altul poate vorbi foarte bine, însă nu urmărește instrucțiunile solicitate” a spus Doina Adașan.

„Este necesar să excludem pe rând:

Problemele de sănătate care împiedică dezvoltarea vorbirii:

– patologii ale sistemului vocabular;

– pierderea auzului sau deficiențe ale sistemului auditiv

– deficiențe de coordonare;

– Mulți copii cu întârzieri de vorbire au probleme motor-orale, ceea ce înseamnă că există comunicare ineficientă în zonele creierului responsabile cu producerea vorbirii. Copilul întâmpină dificultăți în folosirea și coordonarea buzelor, limbii și a maxilarelor pentru a produce sunete recognoscibile ca vorbe”, adaugă logopedul.

Însă dacă micuțul este absolut sănătos, dar oricum încă nu vrea să vorbească, atunci cel mai probabil că există alți factori:

– „Părinți supratutelari, copilul nu este motivat să vorbească. El va evita să utilizeze limbajul verbal dacă de fiecare dată când va arăta spre ceva cu degețelul părinții imediat vor anticipa ce își dorește cel mic și  îi vor da acel lucru.

– lipsa exemplului verbal – părinții sunt grijulii cu copilul, dar nu prea vorbesc cu el, crezând că oricum nu sunt înțeleși, nu îi povestesc nimic, nu redau prin cuvinte ceea ce fac. Respectiv, copilul nu are un exemplu corect care să-l motiveze să repete.

– relații stresante în cuplu –  dacă părinții se ceartă, nu-și vorbesc mult timp, sunt supărați, copilul se va inhiba și nu va dori să comunice”, menționează Doina Adașan.

Dependența de ecrane

„S-ar putea ca micuțul de 2 ani să nu vorbească dacă stă prea mult timp în fața gadgeturilor.

  • Privind prea mult timp la un ecran, copilul este furat de multitudinea de imagini, acțiuni, sunete, astfel nu are nici o motivație  să vorbească, căci schimbarea permanentă de cadre îl deconectează pe copil de la realitate, îl debusolează,  și este un impediment în achiziționarea și emiterea limbajului.
  • temperamental  copilului. Un micuț cu un temperament sangvinic e posibil ca deja la 1,5 ani să vorbească bine sau să înceapă a structura cuvintele în propoziție mai tardiv. În același timp, un copilaș cu caracter flegmatic va prefera să asculte, să învețe, să analizeze, iar în ceea ce ține de exprimare  – să nu se grăbească să o facă.

  •  gemenii vorbesc mai greu, ei fiind foarte implicați în relația intensă pe care o au cu fratele/ sora, nesimțind nevoia să vorbească cu adulții.
  • bilingvismul – în familiile unde se vorbesc două, sau mai multe limbi.
  • importanți sunt și factorii ereditari.
  • băieții tind să vorbească mai tardiv decât fetițele, însă, în general, copiii pot fi considerați a fi întârziați în vorbire atunci când folosesc mai puțin de 10 cuvinte până la vârsta de 18-20 luni sau 50 cuvinte pana la 21-30 luni”, adaugă logopedul.

Părinți fiți cele mai bune modele verbale și comportamentale pentru copii!

„Până la vârsta de 12 luni, copiii trebuie să spună cuvinte simple (“mama, “tata” ,,baba,,)  să înțeleagă și să execute comenzi simple (adu jucaria, pune papucii), să utilizeze interjecții și onomatopee.

Sunt repere generale, copilul ar fi bine să cunoască, să pronunțe, să execute, dar, dacă nu reușește analizăm cauzele și ce e posibil treptat excludem. 

La 2 ani

  •  vorbește în propoziții simple formate din 2-3 cuvinte
  •  execută instrucțiuni simple
  • repetă cuvintele pe care le aude într-o conversație.

La 3 ani

  •  execută o instrucțiune formată din 2 sau 3 pași
  •  recunoaște și identifică majoritatea obiectelor si imaginilor cunoscute
  •  înțelege majoritatea lucrurilor care i se spun
  •  vorbește destul de bine, atât încât este înțeles și de adulții din afara familiei.

Copilul învață să vorbească în primii doi ani de viață. Cu mult înainte de a rosti primul cuvânt, micuțul învață regulile limbajului și modul în care adulții îl folosesc pentru a comunica, observând și urmărind comportamentul părinților”, a mai spus logopedul.

Distribuie articolul: