Cu o experiență de peste două decenii în jurnalismul din România, Melania Kaitor a ales să fie educatoare la grădiniță, să predea cursuri de scriere creativă în cadrul propriei companii de dezvoltare personală și să se dedice creării scenariilor de film și a poeziilor. 

Parcursul profesional este unul firesc, cum ne spune și Melania: “… o viață întreagă am lucrat în mass-media, așa că am spus multe povești și am întâlnit mulți Storytelleri în carne și oase. Traseul, că e vorba de un povestitor sau de o audiență adultă, sau că e vorba despre un copil care ascultă, e întotdeauna același: toți reușim să învățăm ceva cu ajutorul unei povești.”

Elena Țurcanu: Poți să povestești orice și oricum? Care ar fi regula de aur a unui Storyteller?

Melania Kaitor: “În storytelling importantă este vocea povestitorului, nu atât amprenta vocală sau timbrul, cât modul în care reușește el să se exprime pe sine, să se facă înțeles de către lume. De aceea nu există o regulă de aur, ci totul depinde de farmecul povestitorului/storyteller-ului. Însă acest farmec se cultivă în timp. Când ești la început de drum copiezi: poate îți place stilul unui profesor, al unui actor sau, de ce nu, al unui prieten bun. Cu timpul, însă, ajungi să treci toate ideile prin filtrul tău, să-ți auzi din ce în ce mai des vocea ta interioară. Storytelling-ul sau arta de a povesti, depinde foarte mult de cât ai acumulat ca informație, ce lecturi ai făcut și cât ești dispus să împărtășești lumii din experiența ta de viață.”

E.Ț: Se zice că Storytelling-ul e un fel de teatru povestit. Care este diferența dintre cele două?

M.K: “Aș spune că niciuna, dar nu e perfect adevărat. E adevărat că eu folosesc metode din teatru în cursurile mele de Storytelling. Dar Storytelling-ul e teatru povestit doar în măsura în care punem semnul egal între actul teatral și experiența de viață.”

“Arta povestirii trece granițele timpului prezent. Oamenii au captat atenția din cele mai îndepărtate timpuri cu poveștile lor. Să nu uităm miturile care sunt povești care au rezistat timpului, s-au transmis multă vreme prin viu grai înainte sa fie consemnate, materializate. Cei care le povesteau erau într-un fel actori. Așa că nu le relatau oricum, ci aveau o trăire pe chip.”

E.Ț: Dar ce este o poveste? E bine să o definim?

M.K: “Cred că da. O poveste este o întâmplare supusă atât unui șablon cât și a ceva inedit, inefabil. Avem ceva ce se întâmplă mereu în povești: avem erou, avem încercări și obstacole, dar găsim și soluții pentru că avem acolo și un scop. Orice poveste se îndreaptă spre o miză, dar este și moralizatoare în același timp, adică transmite un mesaj puternic. Dar nu este orice fel de mesaj, ci mesajul necesar a fi transmis la timpul prezent, la timpul relatării.”

E.Ț: Povestește puțin despre atelierele de scriere creativă pentru copii.

M.K: “La atelierele mele de Storytelling pentru copii mergem de la concret la abstract. Avem o cutie a povestitorului, o cutie a Pandorei, din nou apelez la un mit, în care țin toate instrumentele și scot ca prin magie câte unul. Mă bazez pe curiozitatea copiilor și pe imaginația lor. Ei mă ajută apoi să-mi accesez și eu propria imaginație de copil. Imaginația de copil este la cote maxime până pe la 10 ani în viața omului. De aceea bat fierul cât e cald. Marii artriști ai lumii au rămas cu mințile lor de copii atunci când și-au realizat operele de artă.”

E.Ț: Care este scopul unui Storyteller sau Povestitor?

M.K: “Scopul Storyteller-ului este de a preda o lecție sub forma unei povești. Este cea mai benefică cale de a asimila cunoștințe fără măcar să conștientizezi acest lucru. Poveștile sunt ca niște programe care ne ajuta să operam mai bine și fără niciun efort cu informațiile.”

E.Ț: Ce fel de poveste spune un Storyteller? De unde se inspiră?

M.K: “Un Storyteller spune tot ce știe el sub formă de poveste. El povestește atunci când spune despre el, când spune despre alții sau când oferă informații despre orice. Povestitul pentru un Storyteller nu e a doua lui natură, ci prima.”

“La cursurile mele de Storytelling eu dăruiesc copiilor și nu numai, cunoștințele care zac din mine. Eu nu predau, eu dăruiesc. Revelația asta mi-a venit când am participat la cursurile de pedagogie Waldorf, pedagogie cu care eu rezonez pe deplin pentru că aici totul este o poveste. Și povestea este un dar, trebuie să o vedem ca pe un dar.”

“Când cer copiii seara o poveste îți cer de fapt cel mai frumos cadou de care tu ca părinte vei fi în stare vreodată. Povestea este cadoul care te conectează cu copilul tău mai mult decât orice altceva. E ca și în reclama aceea: pentru orice altceva există Mastercard, dar povestea nu are preț. Nu poți să pui preț pe o poveste.”

E.Ț: Având experiență în mass media, de ce în prezent ai ales să faci Storytelling?

M.K: “Am lucrat puțin peste 20 de ani în mass-media și pot să spun că și atunci foloseam Storytelling-ul la fel de mult ca și acum. În presa scrisă am învățat să povestesc despre orice, dar cu condiția să captez atenția cititorului, am avut adeseori prima pagină, pot să spun că am publicat aproape în toate ziarele importante din România. În televiziune am învățat că uneori o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte… Da, parcursul meu este firesc. Le povestesc acum copiilor din experiența mea și îmi place să spun că ei sunt audiența mea de aur. Când lucrez cu copiii, de fapt, mă adresez oamenilor din viitor.”

E.Ț: Ne poți spune ceva despre importanța Storytelling-ului în parenting?

M.K: “În parenting importanța Storytelling-ului e colosal de mare. Aș putea spune că este TOTUL. Nu degeaba vor copii povești la culcare, nu degeaba ne pun să inventăm povești. Ei nu pot învăța altfel. Mintea lor este mitică. Sloganul pe care eu l-am inventat pentru mine e: Povestea e în ADN și cu asta cred ca am spus totul. Poveștile alină, calmează, dizolvă frici, resentimente, îndeamnă la curaj, iubire, angajament. Dar cel mai important poveștile ne definesc pe noi oamenii încă din zorii timpului.”

E.Ț: Pot părinții să învețe cum să facă Storytelling?

M.K: “Oh, da, pot! Pot să redevină chiar și copii pentru momente scurte dacă vor. Pot inventa și pot gestiona emoțiile folosind această minunată unealtă: povestea. Îmi plac părinții care vin la cursurile mele să învețe, să inventeze și să structureze povești, să își lustruiască imaginația, să fie părinți mai asumați. Una e să-i spui unui copil: “faci așa pentru că așa spun eu” și alta e să îl iei frumos pe genunchi și să îi spui o poveste.“

E.Ț: Unde te poate găsi lumea?

M.K: “Am o pagină pe facebook se numește TEXTE K LUMEA. Aici nu ai cum să nu dai de mine într-un fel sau altul. Țin cursuri de storytelling în grădinița în care lucrez – Milles of Smilles, o să scot împreună cu grupa mea și o carte pentru copii, am scos o carte experimentală – Diamantul negru, lucrez unu la unu cu antreprenori, oameni care au ca pasiune scrisul, organizez workshopuri, unele sunt gratuite, altele cu bani, iar pentru copiii mai mari de 5 ani lucrez cu platforma Funschool.ro care se poate accesa de oriunde. Dar cel mai important, am creat un grup pe facebook @Scriem texte K Lumea în care invit pe oricine este interesat de Storytelling să facem schimb de idei și să pornim colaborări sau proiecte.”

Autor: Elena Țurcanu

Photo credit: Ștefania Rădulescu/Alina Botică

Distribuie articolul: