De când am devenit mămică, lumea mea s-a împărțit între „ce fac eu incorect” și „mai lăsați-mă în pace că mă descurc”. Probabil că specialiștii în psihologie ar avea vreun titlu de sindrom al mamei ajunsă la capătul răbdărilor, eu numesc asta bournout matern. Da, da, exact ca acel bournout pe care îl ai la muncă, dacă ești un specialist cu adevărat bun. Rutina ritmică, orele petrecute în legănat / schimbat / jucat / hrănit și nesomnul dus până la insomnie cronică – iată doar câteva dintre frumusețile neștiute ale maternității. Atunci când vedeți fotografii de Instagram cu mămici care zâmbesc, să știți că înainte de asta au calmat, probabil, un tantrum al copilului provocat de faptul că nu a reușit să lingă talpa papucului cu care tocmai ce au revenit de la plimbare.

Evident, formula în care ești fericita mămică a unui îngeraș care doarme ca un ceas elvețian, papă ca un italian pofticios sau știe deja 100 de cuvinte la un an, nu este exclusă, dar majoritatea mămicilor trăiesc cu sindromul vieții întârziate minim trei ani de zile. Pentru unele asta e cea mai fericită perioadă, iar pentru altele – un chin din care abia așteaptă să iasă.

Unul dintre momentele cheie care le dezechilibrează pe mămici sunt grupurile de femei. Recunosc, am căzut în plasa acestei tentații și mai urmăresc uneori dezbaterile de acolo, dar în majoritatea cazurilor tind să cred că sunt un fenomen negativ pentru orice tânăr părinte. Și iată motivele care mă împing să afirm acest lucru:

  • Inevitabil începi să îți compari copilul – iar asta e cea mai mare greșeală și traumă pe care o poți obține mai ales în primii ani de maternitate. Nu vă mai uitați la vecina care a postat video cu copilul ce bagă două porții de mâncare, în timp ce al tău abia ciugulește ceva. Asta influențează starea psiho-emoțională a cuplului mamă – copil. Cel mic va simți cum eforturile tale devin obsesiv compulsiv și el va refuza și mai abitir mâncarea.
  • Te simți o mamă rea – nu vreți să știți de câte ori am plâns că fetița mea încă nu merge sau spune prea puține cuvinte, ori adoarme ore în șir. Grupurile de mămici alimentează din plin maladia premiantului (eu așa îmi numesc obsesia de a face absolut tot ideal) și când lucrurile nu funcționează după cum vreau, apar cele mai dure frustrări.
  • Devii obsesivă în tot – nu știu cum pe voi, dar pe mine mă deconcentrează fotografiile cu copii plini de alergii, cu dinți stricați. Încep să evit anumite alimente sau să monitorizez înzecit starea copilului, iar acest lucru te scoate din orice fel de echilibru.

Nu vă pot recomanda evitarea acestor grupuri, pentru că uneori acolo se găsesc și oameni adecvați, dar sigur pot să vă recomand să:

  • Cereți ajutor când vă simțiți depășite, inclusiv de la soț (care are exact aceleași obligații ca și mamele), de la bunici sau chiar de la cele mai bune prietene;
  • Mergeți la un psiholog atunci când simțiți că ați atins limita de sus a răbdării. Câteodată asta poate fi primul pas spre vindecare.
  • Acceptați diversitatea și că aveți un copil unic, irepetabil. Evitați orice fel de persoane negative, care vă induc în stări de dezechilibru.

Maternitatea este despre echilibru și despre starea mintală a mamei, în care nu e loc de zgomotul lumii.

Distribuie articolul: