După ce și-a achiziționat o torbiță-suvenir în Cehia, și-a propus să-și creeze propriul brand, din dragoste și pasiune pentru un mediu curat.  Este pasionată de lectură, psihologie, practică yoga sau confecționează lumânări din ceară naturală. Dar marea ei pasiune rămân torbițele eco, din 2009 și până în prezent a cusut și pictat peste 1000 de torbițe eco. Aflați povestea meșteriței Elena Neagu, fondatoarea Molloma.

Elena este deseori invitată să participe cu master-class-urile sale la diverse evenimente precum: Ziua Muzeului, Ziua orașului cu alți meșteri populari alături, iar creațiile ei sunt acum purtate în Romania, Norvegia, Italia, Marea Britanie, Germania, Coreea de Sud și Ucraina.

Să aflăm cum a început totul și ce rol în viața ei îl ocupă voluntariatul

„Vreau să salut pe toți cei care citesc acest interviu și să vă mulțumesc pentru aceasta. Eu sunt Elena Neagu, sunt femeie, moldoveancă din Chișinău, și la ai mei 38 de ani sunt pasionată de torbe. Cuvinte-cheie despre mine: jurnalism, psihologie, economie, office management, marketing, salsa/bachata, belly dance, engleza, badminton sportiv, yoga, meditatie, voluntariat, călătorii și multe altele. Îmi place să fiu activă și să-mi diversific activitățile periodic, dar o pasiune rămâne stabilă – eco-torbițe”, își începe destăinuirea eroina noastră.

A început prin a coase câteva torbițe pentru ea, apoi pentru rude, prieteni, ca apoi să apară și primii clienți

„Dragostea pentru lucrul manual vine din adolescență și am pornit-o cu repararea și copertarea cărților. O făceam cu multă dăruire de sine. Însă dragostea pentru torbițe a apărut în 2009, când prin regiunea Castelului Karlstein (Cehia) mi-am cumpărat o torbă ca suvenir. În acea perioadă torbele erau destul populare în Cehia și pungile de plastic deja se evitau la maxim (2009!). Anume atunci am conștientizat ce impact are plasticul asupra naturii și rolul unei torbe în acest context. Încântată de această idee, am revenit în Chișinău și am cusut prima mea torbă.

Prima mea torbiță a fost cusută de mână prin 2009. Ea fiind de culoare roșie și ca să fie mai frumoasă am brodat un brad pe ea (în cruciuliță), că era ajun de An Nou. Chiar dacă nu a fost prea reușită, oricum o purtam cu multă mândrie. Prin 2013 am descoperit vopsele pentru textile. Acum găsești ușor torbe de tot felul, dar pe atunci chiar nu puteam găsi niciuna.

Cu mașina nu puteam coase, dar nici nu o aveam. Coseam cu mâna. Apoi prin 2013 au apărut și la noi torbițe bej în vânzare și mi-a venit idea să le pictez. Le pictam cu motivația că dacă vor fi frumoase, vor fi dorite și purtate (scopul spre care tindeam). Apoi au început comenzile, apoi și master-class-urile. Prin 2018 am creat pe facebook pagina Molloma. Pe acele timpuri torbele nu se purtau așa cum astăzi, găseam torbele mele oferite drept cadou împachetate și neatinse. Unii se rușinau să le folosească, alții nu înțelegeau rostul lor, dar eu oricum continuam să le pictez și să le fac cadou. Foarte mult îmi plăcea idea.

Acum le cos singură (în pandemie am învățat să cos cu mașina), le pictez și sunt în permanent proces de căutare a unor noi idei”, mai povestește EA.

Coase torbe din bumbac sau in și își alege cu precauție materia primă

„Cu vopseaua e simplu, avem doar câteva branduri pe piața din Chișinău. Cu stofa e un pic mai complicat, este multă și diferită. Vin la magazin, procur un metru de stofă, o spăl, o calc și apoi îmi fac concluzia. Fiecare etapă e decisivă. Cu grijă pentru natură, lucrez doar cu textile naturale: bumbac sau in. Stofa naturală după prima spălare se așează cu vreo 10 %, se boțește și se poartă altfel decât cea cumpărată proaspăt de pe raft. Nu cos torba, până nu trece prin „vama” mea.

Pictez pe torbițe la comandă sau la chemarea sufletului. În urmă cu ceva timp am descoperit tehnica point-to-point care mă încântă, e o adevărată meditație și torba iese foarte frumoasă. Și sincer m-am mirat că nu am găsit pe net torbe similare, sunt foarte originale.

În pandemie am învățat să cos la mașina de cusut și de atunci am pornit proiectul social „O torba-n dar”. Mi-am pus ca scop să cos 200 torbe și să le fac cadou celor care au nevoie de ele sau nu le pot procura. Am făcut apel pe facebook de colectare a stofei și peste o noapte m-am trezit cu saci de bucăți de stofă tare frumoasă. La moment am cusute și dăruite 100 de torbițe și urmează să-mi continui misiunea.

Mai duc și master-class-uri de pictură pe eco-torbe la care participă toți de la vârsta 3+. Individuale și în grup, cu ocazii și fără, în atelier, la natură sau acasă. Atelierele sunt prevăzute pentru copii și maturi, în special pentru maturi, este o adevărată meditație.

Propun și seturi pentru a face master-class acasă de sine stătător. Instrucțiunea video pas cu pas este plasată pe Youtube. Tot pe pagina mea găsiți multă informație utilă privind modul sustenabil de viață”, povestește meșterița.

Elena are multe idei privind torbițele sale și abia așteaptă să le realizeze

„Îmi place să experimentez. Atunci când jonglez cu idei noi se nasc altele, foarte interesante. Toate ideile încerc să le realizez imediat, că de altfel mă apuc de alta și nu o mai duc la capăt precedenta. Mă inspir mult din internet, Pinterest în special, colegele din alte țări fac lucruri minunate, Youtube și desigur din natură. Coaserea unei torbe îmi ia aproximativ o oră, iar apoi o pictez de la jumătate de oră până la 4 ore, în funcție de complexitatea picturii”, explică Elena.

De ce credeți că este important să păstrăm tradiția și să prețuim lucrul manual?

„Cunosc aproape toate colegele de breaslă, cu câteva ne cunoaștem personal și avem o relație plăcută. Fiecare dintre ele face ceva special, lucruri care diferă de produsele alteia. Lucrul manual este creația meșterului, cu experiența, ideile, valorile, istoriile sale personale. Noi toate suntem deosebite, iar clientul alege creația în dependență de necesitățile sale personale.

Astăzi, ne înconjoară prea mult artificial și simt nevoia de lucruri „cu suflet”. Observați cum crește interesul față de lucrările hand-made?  Se simte nevoia autenticității și naturaleții. Crește și numărul persoanelor dornice de a face ceva cu mâna. Este un proces firesc, natural și terapeutic de pe timpuri. Valoarea unei lucrări făcute manual este omul.

„O altă latură a misiunii mele de a face pământul mai curat este voluntariatul”

„Fac voluntariat în cadrul proiectului „Chișinău curat” al Centrului de Voluntariat Republican. Ne adunăm cu colegii și strângem gunoiul lăsat de alții prin zonele verzi ale Chișinăului. Mentalitatea și deprinderile locuitorilor se schimbă greu, dar facem ce putem. De asemenea, împărtășesc pe pagina mea, postări pline cu informație utilă: multă informație cum să separați deșeurile și unde să le duceți, cu grijă pentru natură, cum să evitați ușor ambalajul de plastic, postări utile despre cum puteți substitui unele lucruri cu altele mai naturale și sănătoase. Cred ferm că dacă fiecare ar depune mini-minim efort în acest context, orașul, țara, pământul nostru se va schimba mult și spre bine. Dar dacă îl mai îndulciți cu creativitate, va fi rai pe pământ. Vă mulțumesc pentru interes față de activitatea mea și vă urez să aveți gânduri frumoase, ele schimbă lumea!”, conchide Elena Neagu.

Mulțumim pentru interviul, Elena Neagu!

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: