Dresul vocii, clipitul prea des sau roșul unghiilor sunt câteva dintre cele mai frecvente ticiuri. Astfel de gesturi sunt deranjante atât pentru persoana în cauză, cât și pentru cei din jur, motiv suficient să vrem să scăpăm de ele.

Prezente mai ales la copii, ticurile îi afectează și pe adulți. Stresul pare să fie principalul vinovat pentru apariția unor gesturi precum ridicatul involuntar din sprâncene, clipitul des al ochilor, învârtitul şuvițelor de păr pe deget sau atinsul urechii, fără motiv. Fiecare tic în parte este însoțit de un oarecare disconfort, care ne pune în dificultate, mai ales dacă suntem la serviciu sau când interacționăm cu alte persoane. Ticurile diferă și sunt diagnosticate în funcție de durata de desfășurare, de severitate sau de vârsta la care au apărut. Există ticuri motorii, vocali sau complexe (motorii și vocali). În categoria ticurilor motorii simple intră clipitul des, trosnitul degetelor sau al gâtului și scoterea limbii.

Pot da complicaţii pentru sănătate

Ticurile nervoase ar putea fi declanșate și de predispoziția genetică sau pot avea legătură cu unele dezechilibre de la nivelul creierului. Ticurile pot influența apariția unor complicații pentru sănătate, cum sunt: creșterea tensiunii arteriale, oboseală și declanșarea unor traumatisme craniene. Uneori, ele pot influența apariția tulburării Tourette, care reprezintă cea mai severă formă de manifestare a ticurilor.

Cum scăpăm de ele?

RELAXARE. Pentru a „lupta” cu ticurile, este bine să ne relaxăm cât mai mult și să încercăm să depășim perioadele tensionante. Stresul poate determina declanșarea anumitor gesturi, are capacitatea de a mări frecvența ticurilor vechi și creează mediul potrivit pentru dezvoltarea unor ticuri noi. Ataunci când te afli într-o perioadă mai tensionantă, încearcă exercițiile de respirație profundă. Stai întins pe pat, pe spate, inspiră aerul profund, umple-ți plămânii cât mai mult, apoi expiră lent. Exercițiile fizice și meditația sunt alte „arme” prin care putem lupta cu ticurile.

MEDICAMENTE. Mai ales atunci când ticurile au o gravitate mai mare, când produc traume emoționale și când îngreunează relațiile cu ceilalți, medicul psihiatru poate recomanda administrarea unor tratamente medicamentoase.

PSIHOTERAPIE. Prin psihoterapie comportamentală și cognitiv-comportamentală, persoana cu ticuri poate beneficia de consiliere și de tehnici pentru a depăși episoadele de ticuri. Această terapie ajută la gestionarea ticurilor, dar și la reducerea frecvenței acestora. Atunci când ticurile apar pe fondul anxietății sau al altor tulburări psihologice (tendințe obsesiv-compulsive), este nevoie, în primul rând, de tratarea acestora.

Ticurile consumă energie

Cauza ticurilor este neuropsihologică și dispariția lor poate însemna un tratament simplu sau complex. Profunzimea cu care ticul este instalat se observă în flexibilitatea persoanei de a renunța la el. În tulburarea de tic însă, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Un tic, cum este clipitul din ochi, este nefolositor, este aducător de și mai multă anxietate și este consumator de energie. Vulnerabilitatea organică prezentă în cazul tulburării de tic face necesar un tratament medicamentos, recomandat de psihiatru, alături de un program psihoterapeutic.

INFO: Unele ticuri pot fi influențate de infecțiile streptococice, care pot dezvolta gesturi obsesiv-compulsive.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: