Angela Cirimpei face în curând opt ani de când supraveghează „somnul copiilor” în timpul intervențiilor chirurgicale, fiind asistentă medicală în Secția de anesteziologie și terapie intensivă. După șase ani lucrați în instituțiile de sănătate din R. Moldova, Angela a ajuns să locuiască acum cu familia în România. Azi îi aflăm povestea într-un material Agora.md.

Este singurul lucrător medical din familia sa, iar studentă la medicină a ajuns la îndrumarea părinților. După cinci ani de stutii, Angela Cirimpei a devenit asitentă medicală, repartizată în secția de anesteziologie și terapie intensivă.

„Mă simțeam ca un copil care nu știe să meargă și abia acum trebuie să învețe să facă primii pași. Dar cu ajutorul colegilor am reușit într-un timp foarte scurt să însușesc toate obligațiile în funcția mea de asistent medical”, își amintește primele impresii Angela.

„Trebuia să înțep un copil. Copilul cela plângea de frică. Și eu plângeam lângă el”, își amintește Angela Cirimpei.

A urmat primul contact cu pacientul, prima injecție, prima tensiune măsurată. Iar pacienții de care avea și are grijă sunt copii.

„Îmi amintesc și acum când trebuia la un copil să-i instalez prima branulă (n.r. cateter intravenos). Și copilul cela plângea de frică. Și eu plângeam lângă el așa cum eram abia la începutul experienței. Atunci o colegă mi-a zis că „tu gândește-te că nu-i faci rău, că ești aici pentru binele lui ca să-l ajutăm””, spune cu emoții asistenta.

Peste ani, a înțeles că micii pacienți au nevoie să simtă că asistentul medical le este prieten.

„Când vine un copil în sală eu deja mă simt ca în rolul mamei. Să-l pregătesc psihologic ca să nu-l traumăm. Dacă copilul meu ar fi în rolul lui? Noi trebuie să avem o relație de prietenie. Să știe că ce urmează este spre binele lor”, spune Angela.

Asistenta și-a urmat calea în România

După șase ani de activitate în sistemul de sănătate din R. Moldova, împreună cu familia sa, tânăra a ajuns să locuiască în România. Și acolo, hotărâtă să continue calea aleasă. În două săptămâni s-a pregătit pentru cele șase examene  ce urmau pentru echivalarea diplomei.

„A fost o perioadă grea, dar care n-am spus-o nimănui. Anume emoțiile mele, trăirile mele. N-a știut nimeni. Nici soțul, nici părinții. Când am scăpat de tot, am susținut, am obținut echivalarea – atunci am sunat și am anunțat pe toată lumea”, își amintește asistenta.

Acum este asitentă medicală anestezistă. Alături de echipa medicală română, zilnic luptă pentru sănătatea copiilor de peste Prut. Rămâne, însă, cu gândul la colegii de acasă cu care comunică și împărtășă din experiență.

„Protocoalele sunt diferite de ce avem în R. Moldova – unii termeni, denumiri de medicamente. Asta mi-a fost mai greu. Să depășesc bariera lingvistică. Credeam că n-o să fiu înțeleasă în anumite situații. Dar, în mare parte, să știți că am fost foarte bine primită”, spune Angela.

În toți anii de activitate, asistenta a fost ghidată de un principiu: Un bun specialist este cel vrea să învețe și continuă să învețe.

Este convinsă că un specialist bun trebuie să învețe mereu! 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: