Svetlana Lisagor Vergis își amintește și acum, foarte clar, momentul când a ajuns pentru prima dată în Grecia, cu 17 ani în urmă. Era tânără juristă, iar viitorul Republicii Moldova în acei ani n-o mai inspira, ca și pe mulți alți moldoveni, desigur. „Această senzație de stop cadru și nesiguranță mă pusese în gardă. Trebuia să-mi salvez viitorul”. Acum promovează pe pământ elen tradițiile noastre și a învățat că grecii mănâncă supe doar când li-i rău, iar știrul este o salată foarte apreciată acolo. 

„Totul era gustos, dar eu tânjeam după mirosul mâncării de acasă

Cu toate că eram deschisă și curioasă să aflu cât mai multe și cât mai repede despre această țară impresionant de frumoasă, unica situație cu care nu mă puteam obișnui la început a fost lipsa unor mâncăruri. Totul era foarte gustos, dar eu tânjeam după zeama și borșul cu varză și sfeclă roșie, plăcintele cu brânză, ceapă și mărar… Eram în permanentă căutarea a gustului și mirosului de mâncare de casă (ca acasă). Mi-aduc aminte într-o zi, am intrat într-o tavernă și am întrebat dacă au supe sau poate o zeamă. Uimită, dna care deservea m-a întrebat dacă mă simt bine. După ceva ani am înțeles că grecii mănâncă supe doar când sunt bolnavi. Asta a fost cea mai mare descoperire pentru mine.

Mare chin să-ți convingi oaspeții din Moldova că știrul nu e o buruiană

După atâția ani în Ellada am devenit o adeptă înflăcărată a tot ce este grecesc și se poate mânca: fakes – linte, fasolada – supa din fasole, creatosupa – supă din carne cu legume, dar ca zeama și borșurile noastre nu găsești nicăieri. Chiar și aceeași salată din știr (vlita). Mare chin să-ți convingi oaspeții veniți din Moldova că știrul nu e o buruiană, dar e o plantă comestibilă, delicioasă și folositoare și, pentru oameni (râde). Al doilea moment mai dificil a fost, nu atât studierea, cât obișnuința la sunetul limbii grecești. Aveam senzația că nu e real pentru un străin să învețe această limbă cu o gramatică atât de complicată, cu cinci feluri de „i” și s-o vorbească la fel de repede și, cu pronunțarea „th” –„Θ”, mi se părea ireal. Dar mi-am dovedit că nimic nu e imposibil, dorința face minuni.

Soțul mi-a dezvăluit istoria Greciei

Integrarea în societatea elenă nu mi-a provocat complicații și asta se datorește în mare parte faptului că soțul meu este de origine greacă. Pot să spun că am fost tare norocoasă și-i mulțumesc Domnului pentru omul pe care mi l-a adus în cale. Demosthenes  este pentru mine mult mai mult decât soțul grijuliu, îmi este frate, îmi este prieten, tatăl pe care l-am pierdut foarte timpuriu, este tot ce își dorește o femeie pentru a se simți fericită și protejată. Datorită lui, am învățat cele mai importante și de preț lecții ale vieții. Am auzit din istoriile personale despre oameni importanți care au rămas deja în istorie, multe personalități de renume am cunoscut personal, datorită relațiilor de colaborare și prietenie a soțului. Cea mai impunătoare personalitate a greciei recunoscută în întreaga lume, cu care am onoarea să ținem legătura, este compozitorul Mikis Theodorakis și familia sa.

Sunt înțeleasă acasă și Moldova este numită „țara verde”

Tot soțul este un factor catalizator în activitatea pe care o am în cadrul comunității. Dat fiind faptul că implicarea pe care o am necesită timp personal, dedicație și multe ore petrecute la sediul activităților, cred că nu ar fi deloc ușor să le reușesc fără înțelegerea și susținerea soțului. Și bineînțeles urmărește și e la curent cu toate evoluțiile din Moldova, „țara verde”, așa o numește din primul moment când a cunoscut-o. Se laudă prietenilor că soacra ia dat zestre și că l-a primit în ogradă după obiceiuri moldovenești, cu pâine și sare; că-i face cea mai bună pâine și plăcinte coapte în cuptor, că ia împletit ciupici și pulovere de iarnă. Și mama e fericită că ginerele e mulțumit.

10 ani ai comunității moldo-elene „Alexandros Ipsilantis”

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la fondarea și activitatea comunității din cadrul Uniunii de prietenie moldo-elenă „Alexandros Ipsilantis”. Pe parcursul acestor ani am reușit să realizăm diverse activități și proiecte. Activitățile cu copiii sunt o prioritate pentru uniunea noastră. Anual organizăm atelierul „Mâini dibace”, dedicate sărbătorilor de iarnă și „Mărțișor” – avem matinee pentru copii cu același generic. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă mobilizăm cete de urători și colindători. Anul acesta am colindat primarul din Atena la sediul administrativ al capitalei, eveniment foarte inedit pentru primăria Atenei. Tradițional urătorii și colindătorii noștri sunt primiți cu drag și la ambasada Republicii Moldova în Grecia. Tot la ambasadă sărbătorim „Ziua Copilului” sau „Ziua Independenței”. Un alt eveniment anual foarte important este „Târgul de Crăciun” cu scop caritabil, unde promovăm țara noastră și oamenii ei prin prisma bucătăriei naționale, obiecte de artizanat, sculpturi, bijuterii și accesorii tradiționale, toate pregătite de moldovenii stabiliți aici.

Proiectele Uniunii sunt cunoscute de toți moldovenii din Grecia

Cele mai cunoscute proiecte din cadrul uniunii sunt școala de dans popular din fac parte ansamblurile MOLDOVA și grupul SPERANȚA, dar și un alt proiect frumos – Biblioteca comunității noastre. E o plăcere și bucurie să remarc că anul trecut, în această perioadă, ansamblul MOLDOVA a câștigat Trofeul principal la Festivalul Internațional de dans folk din Sanremo-Cannes. În preajma Sfintelor sărbători Pascale, am organizat „Festivalului Intercultural al copiilor dedicat tradițiilor și obiceiurilor de Paști”. A fost cel mai complicat eveniment organizat vreodată de noi, deoarece a implicat două comunități care își propuneau prezentarea tradițiilor – fiecare în limba sa, dar s-au găsit soluțiile potrivite și am realizat un eveniment superb. Astfel, sub cununa sărbătorii comune, creștin ortodoxe, am realizat încă o înfrățire între comunitatea locală și diaspora moldovenească.

Chiar dacă suntem în aceeași țară, tot pe internet mai repede ne întâlnim

Comunicarea între membrii comunității e mai activă în perioadele în care se lucrează asupra pregătirilor pentru activități. Cu cei care nu e posibil să ne întâlnim la discuții, ținem legătura prin internet, organizăm grupuri în messenger, skype și distribui materiale, informații, e funcționabil și comod pentru toți. Discut și cu fiecare în parte, dacă este necesar, astfel asigurăm un rezultat frumos și bine organizat. Personal sunt mulțumită de dorința și deschiderea oamenilor să participe la organizarea evenimentelor. Cred că la Atena avem o comunitate dornică de a se bucura de fiecare clipă de sărbătoare, întrunire, dialog, comunicare, participare, implicare, iar asta e minunat.

Amintirile sunt cele care ne mai rămân

„Fiind departe de casă, ceea ce rămâne constant, odată cu trecerea anilor, sunt amintirile. De sărbători apare mai des nostalgia și, ca să nu avem aceste chinuri sufletești, organizăm sărbători de suflet, evenimente cu obiceiuri și tradiții – așa ne mai alinăm dorul cumva. Anume în acele momente are loc conexiunea cu lumea din care venim, cu pământul care ne-a născut. Această viziune ne unește pe toți și astfel, ca să răspund la întrebarea pusă, reușim să păstrăm și să ne bucurăm de tradițiile noastre.

Accentul să fie pus pe lumină

În perioada postului Paștelui încercăm să ținem postul, să ne mărturisim și să ne împărtășim – ca și în Moldova. În noaptea Învierii mergem la biserică cu scopul final să ajungem acasă cu lumânarea aprinsă, cu acea scânteie a focului haric primită de la preot, pentru a face semnul crucii la ușa casei. Nu e mare accent pe pasca și oule sfințite. Eu, fiind soție de grec încerc să mă conformez obiceiurilor elene, apoi pun în aplicare și obiceiurile moldovenești. După biserică, familiile și prietenii se întâlnesc la masa de după miezul nopții și mănâncă „maghirița” (supă grecească tradițională de Paști, preparată din organe de miel și verdeață).

Respectul grecilor față de alte popoare este foarte mare

Acasă însă pregătesc masa tradițional moldovenească de Paști cu tradiționalul miel, ouă roșii, dar un loc de cinste pe masă în are cozonacul nostru, bineînțeles făcut de mama și care place foarte mult grecilor. Primirea oaspeților începe cu spălatul pe față cu ouă roșii și albe, apoi se șterg cu un prosob pe care-l scot doar cu ocazia acestor zile. Odată cu trecerea anilor, prietenii s-au familiarizat cu acest obicei. Cel mai plăcut lucru este să asculți descrierea simbolismului acestui ritual din partea copiilor greci care cer părinților același ritual și la ei acasă. Respectul grecilor către ceva nou, necunoscut și care aparține altui popor, devine și pentru ei important pentru că e important pentru omul din anturajul lor. Pentru asta le mulțumesc. Din păcate în anul acesta sărbătorile de Paști le vom petrece la distanță. Sper ca toți să coinștentizăm că distanța de această dată e o datorie, nu e o alegere. E o datorie pentru a ne proteja viețile ceriproc”, ne mărturisește Svetlana.

#ScrisoaredePaști de la Atena

„În aceste vremuri tulburate și de pericol în care se află întreaga Teră, să ne rugăm cu toții Fiului lui Dumnezeu, care a murit pentru noi, să scoată omenirea învingătoare din acest război cu dușmanul invizibil și imprevizibil, Covid-19, care ucide zilnic mii de oameni în întreaga lume. Chiar dacă suntem departe de țară noi suntem cu gândul și cu sufletul la casa noastră – Republica Moldova și la cetățenii ei, frații noștri. În aceste vremuri de pandemie e important să stăm cu toții acasă ca să menținem țara și oamenii ei în picioare. Toți suntem în aceeași barcă a încercării, de aceea haideți să dăm din vâsle împreună, unii pentru alții. Poate cândva oamenii nu-și vor mai aminti de ceea ce facem noi acum, dar  vor ține aminte cât de bine s-a făcut. Haideți să ne iubim aproapele, precum spun scripturile și să ne rugăm unii pentru alții la candela și icoana de acasă, cu credință puternică, iar rugăciunile sărbătorilor de Paști să fie o profundă revelație a conștiinței noastre. Paște fericit în credință și cu Domnul!”, ne scrie în final Svetlana Lisagor Vergis, de la Atena.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: