Violența fizică, intimidările, fricile făceau parte din programul zilnic în multe școli din țară pe vremea copilăriei noastre. Din păcate acest fenomen nu a dispărut cu anii, dar a luat amploare. Drama constă în traumele adânci care pot deveni cauza multor probleme în viața de adult sau forța de a deveni un om foarte puternic. AGORA.md a reușit să discute cu trei femei care au hotărât să povestească despre experiența lor.

Ele sunt convinse că în acest mod vor spune stop violenței în școli și vor motiva alți oameni să ia măsuri în asemenea cazuri. Mai ales că astăzi, în mai multe state din lume, inclusiv în Republica Moldova, este marcată Ziua Internaţională a Nonviolenţei în Școală.

„Acești elevi au înger păzitor, iar ceilalți nu”

„Aveam o dirigintă căreia îi plăcea foarte mult să divizeze în elevi buni sau elevi răi. Ce însemna elevii buni sau cei răi? Erau elevii pe care îi iubea și pe care nu îi iubea. Pe cei pe care îi iubea, ea le spunea pe nume și spunea că, uite, acești elevi au înger păzitor, iar ceilalți elevi – și iarăși îi numea pe nume, printre care eram și eu –  nu au înger păzitor. Nu erau răi, pentru că învățau rău. Învățau pe note de șapte și opt. Indiferent cât de mult ar fi învățat, această profesoară nu punea o notă mai mare acelor elevi, pentru că nu îi iubea”, spune Violeta Gașițoi, avocată.

„Profesorul se putea apropia de elev și, dacă nu îi plăcea ceva, putea să îți ardă o carte în cap în față la toată clasa. Clasa putea să râdă. Relațiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie, toleranță. Puterea de convingere este cuvântul și nicidecum violența”.

„Pe unii elevi acest comportament i-a distrus și nu au mai continuat studiile, pe alții i-au făcut mai puternici, de exemplu pe mine. Mi-am continuat studiile, dar eu am avut și o profesoară extraordinară care m-a motivat să fac acest lucru. Am făcut Facultatea de Drept și mai bine de 17 ani am reprezentat victimele violenței”.

„Tu ești o cârpă. Pe tine nimeni nu o să te iubească”

„Trei clase le-am învățat în sat la bunica mea. După ce mama s-a întors din Grecia în Moldova, a cumpărat apartament în Chișinău. A vrut să mă dea la o școală cât mai aproape de locuință. Fiind o fată venită de la țară, a fost de ajuns să spună un copil în gura mare că cei de la țară vin cu păduchi. Și iată așa a început. Copiii au început să nu dorească să se așeze cu mine în bancă”, dezvăluie Cristina Scarlevschi, model, fondatoarea unei școli de dans.

„Noi am avut în clasă o fată. Ea învăța foarte bine. Venea la mine în față și îmi spunea „Tu ești o cârpă. Pe tine nimeni nu o să te iubească”. Am vrut să mă schimb în altă grupă, dar „PR-ul” meu a ajuns și acolo și spuneau că fata asta e „delicată”, fată de la sat. Se forma o gașcă din fete și băieți și simțeau că aveau o putere. Părinții lor erau peste hotare, le trimiteau bani, aveau mai multe haine frumoase. Dacă cineva avea telefon cu cameră era wow. Toți erau prieteni cu ei și nu cu ceilalți”.

„Eu știam că nu o să fiu cârpă, dar voi face ceva în viața asta și o să fie legat de creație, de artă. Nu mă interesa și nu luam la suflet lucrurile acestea,  pentru că eu oricum vroiam să demonstrez că o să treacă timpul și o să vedeți voi. Acum primesc mesaje că „uite Cristina te-ai făcut atât de frumoasă, ești cunoscută, te ocupi cu niște chestii atât de interesante. Îmi amintesc cum la școală copiii se comportau urât cu tine”. Sunt și băieți care mi-au scris  „Ah, am pierdut momentul. Ce prost am fost că te trăgeam de păr sau îți scoteam geanta și o aruncam la gunoi. Uite ce femeie era să am lângă mine”.

„Timp de o săptămână băieții mă numeau „cățel jucika””

„Timp de o săptămână, băieții mă numeau „cățel jucika”. Eu eram nedumerită: „De ce pe mine m-au ales?”. Într-o zi am încercat să îmi îndrept părul, m-am îmbrăcat mai frumos. Am avut dispoziția să fiu mai diferită, pentru că la școală devenise o rutină. Am mers pe holuri și erau două fete. Una dintre ele s-a apropiat de mine și a început să mă întrebe, „Îți place de noul băiat care a venit?”. Au început să mă împingă din toate părțile. „Ți-ai făcut coafura ca să îl impresionezi?”. M-au apucat de păr și m-au zgârâiat, m-au îmbrâncit pe jos”, mărturisește Olivia Furtună, studentă.

„Simt anxietate față de societate. Nu știu cum să mă comport cu ceilalți oameni. Am frica că nu mă vor înțelege corect și e rar când eu mă apropii prima de alți oameni. Îmi este frică să nu creadă ceva urât despre mine”.

„Serviciul psihologic în țară e foarte slab dezvoltat”

Potrivit unui studiu realizat de UNICEF, mai puțin de 50% din copii cer ajutor părinților. În rezultat, o bună parte din ei nu cunosc situațiile de stres prin care trec cei mici. Potrivit psihologilor, părinții au un rol primordial în asemenea cazuri și sunt cei care pot contribui la stoparea violenței în școli.

„Părinții în primul rând trebuie să își îndeplinească probabil principala misiune de susținere a copiilor în care ar comunica cu cei mici, ar oferi acel spațiu de protecție acasă, pentru a nu le favoriza acea vulnerabilitate în fața cazurilor de bullying. CopiiI care nu se simt în siguranță acasă, sunt foarte vulnerabili în fața violenței de la școală”, a explicat psihologul, Daniela Sîmboteanu.

Continuarea materialului o puteți citi pe AGORA.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: