Ziua Internaţională a Conştientizării Autismului este marcată, astăzi, în lumea întreagă. Este al doisprezecelea an de când Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit ca ziua de 2 aprilie să fie dedicată acestei boli, în speranţa că va creşte astfel nivelul de informare a oamenilor cu privire la nevoile speciale pe care le au pacienţii şi familiile lor.

În lume, unul din 68 de copii suferă de autism. Boala nu ține cont de rasă, etnie, zonă geografică, nivel de educație și este de aproape cinci ori mai frecventă la băieți decât la fete.

În acest context, de Ziua Mondială a Autismului, AO ”SOS Autism” Moldova dă start unei campanii de poezie, scrise de părinți în numele copiilor lor.

„Toti cei care vă doriți să participați, publicați poezia cu hashtagul #SOSAutismday.
La sfarsit de aprilie vom edita o brosurica cu toate poeziile voastre”.

Începem cu cea mai populara poezie, care deja de 5 ani este Imnul copiilor cu autism. Mulțumim, Ala Pinzari!

Sunt un copil ca alţi copii
Și totuşi – diferit.
Din depărtate galaxii
In lume sunt venit.

Asemeni unui călător
In spaţiu și in timp,
Chiar daca sunt ne-vorbitor,
Eu sufăr, văd si simt.

Durerea mea e mai altfel,
Ca să vă spun – nu pot,
Doar că nu-mi place, singurel,
Să mă lăsaţi, de tot!

Când plâng amar, râd nefiresc,
Ori sar, ciudat, spre cer,
Să ştiţi: eu clipa mi-o trăiesc,
Nimic in schimb nu cer.

Câtre planeta mea de dor
Cu gândul mă avânt…
Sunt un copil rătăcitor,
Născut pe-acest pământ.

Vreau să trăiesc, chiar de sunt trist,
Visând mereu să zbor.
Eu sunt copilul “autist”
Și strig: “S.O.S., Ajutor!”

Culoarea simbolică a acestei zile este albastru. Aproape 400 de copii din țara noastră suferă de autism, potrivit ultimelor statistici ale Ministerului Sănătății. În realitate, acest număr ar fi mult mai mare, afirmă reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care oferă asistență copiilor autiști. Problema este că diagnosticul autismului este o practică nouă în medicina din țara noastră. În trecut, acești copiii erau considerați bolnavi psihic, iar tratamentul pe care îl urmau nu-i ajutau să aibă o viață normală și independentă.

Autor: Daniela Muntean, stagiară

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: