Lansarea, la Chișinău, a cărții „Eu sunt femeie” de autoarea română Maria Cristiana Tudose ne-a făcut cunoștință și cu un tânăr pe nume Dumitru Rău. Originar din Călărași și împătimit de scris, Dumitru a venit la eveniment nu doar cu o impresie post-lectură, ci și cu poezia „Femeie” - un adevărat manifest din 4 catrene, care e creația sa personală. Tânărul are la activ două cărți: „Sub pielea mea” și „Parfum de dragoste”.

„Cartea Eu sunt femeie, de Maria Cristiana Tudose, putem spune că educă bărbații, pentru că îi trezește din somnul lor matinal sau metabolic, dezchizându-le ochii spre cine este femeia și „cu ce se mănâncă” ea. Cred că ar fi etalonul pentru o constituție a femeilor pentru bărbați. Cartea deschide, de jure, o amplă arie de păreri în domeniul secretelor unei femei și, de facto, deschide ușile tuturor cititorilor către culisele comunicării pe internet și culisele vieții unei femei.

Maria Cristiana Tudose a lansat la Chișinău „Eu sunt femeie”: „Dacă bărbatul ridică mâna o dată, nu se iartă”

De aici am aflat cum, de ce, când și cât plânge o femeie, cât de multe regrete poate avea și cât de mult fier conține caracterul unei femei. Cartea este însăși definiția puterii unei femei. Am citit-o cu sufletul la gură, vrând-nevrând și uneori am simțit ură pentru natura din care fac parte, pentru că m-a transformat pe mine, dar și pe alți cititori, în niște confidenți.Vrând-nevrând, ești pus în situația să suferi, să te bucuri, să mimezi toate șocurile cărții. Ador cartea, pentru că n-am simțit demult o asemenea lejeritate la o lectură. Se citește foarte repede, e foarte plăcută și cred că merită a fi adăugată la colecția de cărți.

14705685_296374557414058_7886620432972064115_n

Interviu exclusiv cu scriitoarea Maria Cristiana Tudose: „Eu sunt Femeie” are și un capitol dedicat bărbaților

Pe lângă această impresie, cartea m-a inspirat să scriu o poezie, pentru că de fiecare dată fac asta: scriu poezii post-lectură. Poemul pe care l-am scris este acesta:

„Femeile”

Femeile sunt doar cuvinte, cuvinte care dor adânc,

Cuvinte fără sens și nume, cuvinte care dor și plâng.

Cuvinte care zbor prin ploaie, cuvinte înșirate-n roi,

Cuvinte care sunt uitate de noi, bărbaților, de noi.

Femeile sunt doar poveste, povești rostite-n unison,

Povești uitate-n manuscrise, povești cântate pe-un peron.

Femeile sunt doar buchete stropite doar cu foc și ploi,

Sunt doar buchete aruncate de noi, bărbaților, de noi.

Femeile sunt inimi calde,

Sunt inimi care bat la doi,

Sunt inimi frânte și-aruncate

De noi, bărbaților, de noi.

Femeile-s zăpezi topite,

Sunt flori de pe copacii goi,

Sunt frunze-amare părăsite 

De noi, bărbaților, de noi.”

14581574_296374687414045_8097169049719827965_n

Foto: Alex Iordache Photography; Ion Buga.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: