Limbajul Dunstan al bebelușilor se referă la o serie de reflexe vocale pe care copiii le au în primele luni de viață, când încă nu știu să vorbească. Ideea de baza este că înainte de a folosi limbajul că mod de comunicare, bebelușii se folosesc de aceste reflexe vocale pentru a-și comunica nevoile.

Iată care sunt cele 5 sunete universale ale bebelușilor și cum putem comunica cu bebelușul în limbajul Dunstan.

Limbajul Dunstan al bebelușilor se referă la o serie de reflexe vocale pe care copiii le au în primele luni de viață, când încă nu știu să vorbească, explică desprecopii.com. Ideea de baza este că înainte de a folosi limbajul că mod de comunicare, bebelușii se folosesc de aceste reflexe vocale pentru a-și comunica nevoile.

Ideea, descoperită și promovată de artista Priscilla Dunstan, deși nu este acceptată de către oamenii de știință, a cucerit rapid mulți părinți dornici să-și înțeleagă bebelușii încă din primele săptămâni de viață, mai ales că teoria a fost popularizată cu mai mulți ani în urmă prind intermediul emisiunii lui Oprah Winfrey.

Sunetele reflexe scoase de bebeluș, apar în primele 3 luni de viață. Sunetele pot fi asociate anumitor reflexe pe care fiecare ființă umană le are, cum ar fi, spre exemplu, strănutul, creându-se astfel un pattern ușor de recunoscut în orice împrejurare.

Înainte că bebelușul să înceapă să plângă pentru a atrage atenția adulților din jur că are o anumită nevoie, el scoate anumite sunete / țipete care ar putea fi asociate cu anumite nevoi. Acestea se transformă în plâns doar dacă nevoile pe care le reclamă nu îi sunt îndeplinite. Pe măsură ce bebelușul crește, sunetele reflexe sunt înlocuite cu altele, mai elaborate, apoi cu silabe și, în cele din urmă cu cuvinte.

Cele 5 sunete universale ale bebelușilor

Conform teoriei Dunstan, există 5 sunete reflexe, universale, pe care copiii le folosesc pentru a-și exprimă nevoile:

Neh – Mi-e foame! – Sunetul este produs cu ajutorul limbii care atinge cerul gurii și alternează cu mișcările ce indică reflexul suptului. Partea cea mai importantă a sunetului, este acel “„n” de la început.

Owh – Mi-e somn! Sunetul seamănă cu un fel de căscat sonor și indică faptul că bebelușul este obosit. Guriță lui va lua formă unui oval.

Heh – Simt un disconfort! – De obicei, acest sunet indică stresul, disconfortul, nevoia de a i se schimbă scutecul. De obicei, sunetul apare că un reflex al unui disconfort legat de piele (umezeală, mâncărime etc.). Uneori este repetat (heh-heh-heh! sau ha-ha-ha!)

Eh – Trebuie să râgăi! – Sunetul se produce atunci când în piept se află o mare cantitate de aer și reflexul este de a-l scoate cât mai repede afară, pe gură. Adesea sunetul este repetat, la intervale foarte scurte.

Eairh – Am gaze! – Durerile de stomac cauzate de gaze sunt semnalate prin acest sunet. Adesea sunetul este însoțit de o mișcare reflexă de ridicare a genunchilor la piept, bebelușul încercând să elimine gazele care exercită presiune asupra intestinelor. Uneori sunetul este prelungit (un fel de eeerrrhhh! Sau poate sună că un air!). În orice caz, dacă nu ai reacționat la eh!, cu siguranță vei auzi un eairh!.

Priscilla Dunstan a combinat experiența ei de mama cu cea de artista mezzo-soprana, care îi permite, după cum susține, să recunoască sunetele cele mai fine, pentru a realiza un ghid util mămicilor care vor să comunice cât mai eficient cu bebelușii lor, încă din primele zile de viață.

În ciuda rezervelor specialiștilor, metoda Dunstan de comunicare cu bebelușii se bucură de succes în rândul proaspeților părinți. Iar cei de la Dunstan Company țin pasul cu tehnologia și au realizat, pe lângă DVD-urile devenite deja celebre, diverse aplicații pentru iPhone și pentru iPad, care permit învățarea și decodificarea mai rapidă a limbajului bebelușilor.

SURSA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: