În Ministerul Afacerilor Interne sunt angajate peste 2000 de femei. Numai la Inspectoratul General al Poliției activează peste 1000 de doamne și domnișoare. Deoarece revista online pentru femei Ea.md a împlinit nu tare demult 7 anișori de activitate, o să vă prezentăm 7 polițiste cu povești uluitoare. Noi ne-am lămurit și vă spunem și vouă ce le-a adus în lumea oamenilor care ocrotesc normele de drept și ordinea publică. 

Olga Guțu, angajată a Brigăzii cu destinație specială „Fulger”.

„Realizări frumoase am la disciplina mânuirea armei de foc cu ţinta nimicită direct în 10 (la începutul carierei era 8) şi la escaladarea încăperilor cu setul de alpinism. Un alt test trecut brio este trecerea pe sub „tanc” aşa-i zicem noi, înarmat prin rostogolire pe sub el, nu fiecare angajat este psihologic gata.”

„La 1 octombrie 2010, am fost angajată ca poliţist operativ al Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”. Pe parcursul anilor cred că am dat dovadă de inteligenţă, responsabilitate, perseverenţă, flexibilitate, respect, aptitudini de comunicare, punctualitate, echilibru în gîndire şi acţiuni, capacităţi organizatorice, de analiză şi sinteză, pentru ca la moment să activez în Serviciul analiză, monitorizare şi control al Statul major al Brigăzii. Fiind parte a unui colectiv mare de bărbaţi mereu trebuie să dai dovadă de perseverenţă, caracter puternic pentru ai putea pune la respect, să fii specială. La capitolul luptei corp la corp sunt bine pregătită şi dovadă este participarea în cadrul proiectelor speciale demonstrative pe teritoriul Republicii Modova, cot la cot cu partea masculină. Într-o zi de weekend, fiind la cumpărături, soţul a primit o informaţie prin telefon despre locul aflării unei persoane anunţate în căutare pentru infracţiune gravă. Deoarece informaţia trebuia prelucrată de urgenţă, soţul a venit cu iniţiativa ca eu să îi fiu de ajutor. Împreună am elaborat un plan de măsuri, eu fiind în rolul persoanei de a-l ademeni pe infractor să părăsească apartamentul în care se ascundea.

Prin urmare ultimul s-a lăsat păcălit şi a ieşit în scara blocului, unde şi a fost imobilizat şi reţinut de noi doi, şi ulterior predat organelor de competenţă. Fetele mele se mândresc că au aşa o mămică curajoasă şi mereu se laudă.”

Galina Chioroglo, ofiţer superior de investigaţii al Direcţiei nr.1 (combaterea crimelor grave), Inspectoratul Național de Investigații, IGP, inspector principal. „Cariera de poliţist este o pasiune nu doar o profesie!”

„A fi  ofiţer de investigaţii este o profesie foarte grea, care cere muncă aproape non stop, uneori e periculoasă şi frumoasă, iar dacă o faci corect şi din suflet nu vei munci nici măcar o singură zi din viaţă. Pentru mine activitatea pe care o desfăşor zi de zi, a devenit asemenea aerului pe care îl respir. Activând într-un colectiv format preponderent din bărbați mi-am dat bine seama despre faptul că prezenţa unei doamne/domnişoare este absolut necesară, pentru că noi „femeile” avem o altă viziune asupra lucrurilor şi respectiv în situaţii de stres, acţionăm cu totul deosebit. O femeie în poliţie trebuie să aibă un caracter tare, o doză de curaj şi pregătire profesională permanentă, atunci când este vorba despre documentarea unei grupări criminale, investigarea unei infracţiuni, reținerea infractorilor, participarea la efectuarea percheziţiilor sau munca de birou. Astfel, eu fiind o fire energică, în aşa mod îmi asigur doza de adrenalină. Recent, în timpul unei percheziţii, am fost agresată de soţia bănuitului, aceasta fiind copleşită de emoţii negative şi stres s-a năpustit asupra mea şi a început să mă lovească cu mâinile, strigând şi înjurându-mă. În situaţia creată am păstrat calmul, datorită pregătirii fizice la un nivel înalt am reuşit să opun rezistenţă, să o imobilizez şi respectiv ulterior am recurs la acordarea ajutorului psihologic, înţelegeam bine faptul că doamna respectivă este sub influenţa emoţiilor. În final am reuşit să o calmez, explicându-i care este motivul percheziţiei. Deseori, suntem expuşi unor riscuri, sunt riscuri profesionale, pe care ni le asumăm odată ce suntem angajaţi ai poliţiei.”

Dorina Guzun, juristă la Brigada cu destinație specială „Fulger”, visează la Bereta Neagră. 

„Niciodată nu am crezut că voi ajunge polițistă, mă visam medic de mic copil, mă vedeam o femeie cochetă în pantofi cu toc înalt și în halat alb, nicidecum în uniformă neagră, papuci și beretă. Am trăit cu acest vis până la absolvirea liceului, când am decis să aplic la două facultăți – medicină și drept. Începusem să îndrăgesc tot ceea ce se numește legislație….norme legale…. Proaspătă absolventă a facultății de drept, auzisem despre o funcție vacantă de jurist la BPDS „FULGER”, doar gândul că aș putea lucra în forțele speciale devenise o adevărată provocare. Cu mici temeri că nu voi face față orelor drastice de sport, cerințelor și regimului dur, am decis să încerc! Deja de un an sunt în serviciu juridic al Brigăzii, un an în care cred că m-am schimbat mult, cel puțin așa îmi zic apropiații, am devenit mult mai ambițioasă, probabil pentru că am vrut să-mi demonstrez mie că pot. Dacă la începutul activității mă consideram slabă în fața colegilor bărbați, acum particip cot la cot cu ei la diverse aplicații.  În această vară am participat la testul „Bereta Neagră”. Pentru prima dată în istoria Brigăzii a fost acceptată o femeie, acesta fiind nu doar un test al pregătirii fizice, dar și al pregătirii psihologice. Eram pregătită moral pentru condițiile extreme ale testului, am fost și susținută de colegii bărbați, m-au ajutat cu antrenamentele, m-au motivat, m-au încurajat…Nu am trecut toate probele testului, emoțiile foarte mari, canicula și cele 10 kg pe care le aveam pe mine (echipamentul: cască, armă, vestă antiglonț) m-au făcut să cedez….nu am reușit să parcurg cei 14 km. Eșecul însă nu m-a demotivat, am înțeles doar că mai am de muncit, sunt sigură că obțin pînă la urmă „Bereta Neagră”, mi-am promis că o să o am, mi-am promis că voi deveni prima femeie cu drept deplin de a purta „Bereta Neagră”! Mă simt mîndră că la ai mei 24 de ani, am reușit să demonstrez că locul femeii nu este doar la bucătărie, o femeie își are locul acolo unde își dorește ea.”

Lilia Scrinic, din 2008 încoace, a activat în Secția Securitate Publică din Inspectoratul de Poliție Căușeni, Serviciul Siguranță copii. Și-a băgat nu doar mâna, dar și inima în foc, de dragul unor copii abuzați de mama alcoolică. 

 

„În activitatea pe care o desfășor, am avut parte de multe istorioare, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute. Fiecare din ele, însă, își are rolul și importanța sa aparte, iar una din ele mă face să mă simt cu adevărat curajoasă. Se întâmpla în anul 2011…O familie cu 8 copii se afla în situație de risc deoarece mama micuților făcea abuz de alcool zilnic. Într-o zi, mama a încuiat copiii în casă, a ascuns copiii în cuptor și a pus astfel viața copiilor în pericol. Nu am stat mult pe gânduri, am spart geamul, am pătruns în domiciliu unde am depistat copiii în cuptor în stare de insuficiență de bioxid de carbon. Deși eram în uniforma de serviciu am intrat în cuptor și am scos copiii cu mare greu. După acest caz copiii au fost salvați și plasați într-o casă de tip familie asigurându-le un mediu de protecție sigur pentru viața și sănătatea lor.”

Oxana Darie, instructor de cavalerie al Plutonului de cavalerie, Institutul Național de Patrulare. Este campioană multiplă a Republicii Moldova și premiantă la competițiile internaționale pentru diverse probe ale sportului ecvestru. 

„M-am născut în orașul Chișinău. Părinții mei au locuit toată viața pe teritoriul Școlii Sportive de Hipism din capitală. Prin urmare, întreaga copilărie am petrecut-o în preajma cailor, sportivilor și antrenorilor de hipism. Din acest motiv mi-a fost ușor să îmi aleg profesia. La vârsta de 8 ani am început să practic hipismul, iar la 14 ani combinam deja activitatea sportivă cu cea de instructor. În 2006, odată cu înființarea Plutonului de cavalerie am fost invitată de Ministerul de Interne în calitate de antrenoare. Pregătirea unui cal de cavalerie diferă de pregătirea unui cal sportiv prin aceea că primul mai trebuie să fie curajos, hotărât și, indiscutabil, trebuie să se supună călărețului. Un cal de cavalerie nu trebuie să se teamă de mulțimile de oameni, iar dacă se teme atunci nu trebuie să își exteriorizeze frica ci să execute sarcina pusă. Un cavalerist, pe lângă faptul că trebuie să știe să călărească bine, mai trebuie să cunoască psihologia calului, să-i prevadă reacțiile și să înțeleagă că în mâinile lui se află viața și sănătatea cetățenilor, chiar și a celor care încalcă legea. De aceea, deseori, în timpul antrenamentelor invităm mulți colegi care încearcă să influențeze cumva calul și călărețul prin strigăte, explozii de petarde, aruncarea diferitor obiecte.”

Irina Spatari, subofițer de patrulare, Inspectoratul Național de Patrulare. După absolvirea liceului, credea că va fi cel mai fericit om de pe pământ dacă va deveni polițistă. 

„La 13 ani am început să practic alpinismul, îmi plăcea mult adrenalina pe care o simțeam în sânge când mă ridicam la înălțimi de 30 de metri, când mergeam la competiții și reprezentam țara. Mă mândream cu ceea ce fac. La 15 ani practicam biathlonul, iar în 2010 am participat pentru prima dată la campionatul european. Mergeam la cantonamente și pentru că nu aveam un teren special pentru antrenamente la schiat, mă antrenam la poligonul Dinamo, unde des veneau polițiști să tragă din armă. Atunci s-a născut un vis – să port uniforma de polițistă. Visam să îmi protejez comunitatea, drepturile și libertățile cetățenilor. În perioada în care eram agent constatator m-am întâlnit cu oameni de tot soiul. Atunci când am intrat în sala ședințelor de judecată prima oară, îmi tremurau picioarele. Îmi făceam mari griji, dar cu timpul m-am obișnuit. Veneam îmbrăcată în cămașă și fustiță, iar cei din jur îmi făceau complimente. Îmi ziceau „polițistă frumoasă” chiar dacă aveam dosare cu implicarea unor persoane agresive. Când auzeam complimentele, recunosc, mi se ridica dispoziția. După 14 luni, am început să dirijez în intersecții. Tare îmi place reacția șoferilor când îi opresc. Nu voi uita niciodată ziua de 8 martie 2015, când șoferii singuri se opreau ca să mă felicite cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii.”

Cristina Nicolaescu, specialist superior, Serviciul Evidență și Completare al Secției Resurse Umane, BPDS „Fulger”. Astăzi, Cristina este prinsă într-o misiune grea, dar cea mai importantă din viața ei. E vorba despre maternitate. Câteva luni în urmă, i-a dat naștere lui Bogdan.

„De ce am devenit polițistă? E simplu, am urmat pașii tatălui meu, care mereu m-a învățat sa fiu mândră, curajoasă și devotată țării. Personalitatea mea este caracterizată prin două trăsături dominante: ambiția și sociabilitatea. Ambiția m-a făcut să-mi fixez niște scopuri bine definite pentru viitor, iar prin efort și muncă asiduă să le realizez. Faptul că am intrat la un serviciu cu prestigiu a însemnat pentru mine un prim pas în realizarea marelui meu vis. Îmi doresc să merg mai departe, indiferent de obstacolele care îmi apar in cale. Muzica și sportul reprezintă o parte din viața mea, în care cel mai important rol îl joacă familia și micuțul Bogdan care mă face să zâmbesc în fiecare zi. Copilul a apărut recent în viața mea, dar m-a făcut atât de fericită, încât nu-mi închipui viața fără el. Nu e deloc ușor să fii polițist și să îndeplinești în tocmai și la timp sarcinile trasate, dar când realizezi că aduci un aport considerabil societății, treci peste toate obstacolele, pentru că știi ce rol ai în acest sistem de drept.”

Și dacă tot am vorbit despre femeile care muncesc, așa cum spun ele, cot la cot cu bărbații angajați de Brigada cu destinație specială „Fulger”, Ea.md felicită instituția cu ocazia celor 26 de ani de la fondare, împliniți astăzi. Îi felicităm pentru angajatele curajoase, devotate și disciplinate, pe care le-am cunoscut și noi. Sunt femei dintr-o bucată! 

Distribuie articolul: