Rodica Ciorănică a oferit un interviu pentru propria revistă. Inițial jurnalista ar fi trebuit să apară pe coperta publicației, dar s-a gândit în ultima clipă să ofere acest cadou altcuiva, astfel Victoria Roșca a fost marea fericită. 

Red by Rodica Ciorănică este un concept ce o reprezintă în totalitate pe jurnalistă: îndrăzneț, nonconformist, sincer.

Ileana Rusu a fost cea care a intervievat-o pe Rodica, rezultatul este unul deosebit și de suflet. Dacă vrei să o cunoști pe Rodica Ciorănică, dincolo de aparențe, lectură frumoasă îți dorim.

În care dintre ANOTIMPURI te regăsești tu, Rodico?

Ce romantic ai ales să începi interviul, Ileano! Nu cred că împart timpul în anotimpuri. Poate mai degrabă viaţa. Sunt ani de zile în care pot să nu observ că “a venit, a venit toamna”. Îmi dau seama cu întârziere, de fiecare dată, că am trecut prin anotimpuri aşa cum aş parcurge mii de kilometri la volanul unei mașini care te duce grăbită acasă, adică spre tine. Singurul anotimp care contează este cel din sufletul tău. Dacă e cald și bine în inima ta, te bucuri și de cele mai friguroase ierni. Iar dacă e trist, nu observi nimic. Simt…

De pe prispa casei până în cabinetele înalților demnitari… A fost greu drumul?

Nu doar în cabinete, dar și în casele lor, la mesele lor. Nu a fost o strategie, lucrurile s-au aliniat și greu, și ușor. Totul s-a întâmplat ca o finalitate logică a muncii mele, a pașilor pe care i-am făcut, iubindu-mi jobul, în fiecare zi. Cel mai important e că oamenii au avut încredere în mine și în revistele sau emisiunile mele și ne-au permis să intrăm acolo unde nu oricine are acces. Sunt personalităţi extrem de controversate. Acum mai mulţi ani nici nu ştiam cum arată unii dintre ei. Erau adevărate mituri. Stăteam în restaurant şi mă întrebam: oare domnul de la masa din colt nu este chiar…? Şi într-o zi, acest personaj “mitologic” mi-a fixat o întâlnire ca să îmi explice de ce nu îmi oferă ÎNCĂ acel interviu. Mi-a vorbit de cărţile din adolescenţă (cred că a ales special subiectul cu cărţile, ca să mă impresioneze) şi motivaţia pe care o are ca să ajungă cel mai important om din ţară. Peste ceva timp mi-a oferit primul lui interviu public, în exclusivitate, aşa cum mi-a promis. Mi-a plăcut la el că şi-a respectat mereu promisiunile, şi nu doar în raport cu mine. După, a ajuns practic şi primul om din ţară. Dar poate că avântul a fost prea mare, atât de mare încât devenise o ameninţare pentru ceilalţi…

Când ai fost pe cale să renunți la vise – dacă ai avut astfel de perioade – credeai că ceva ÎMBĂTRÂNEȘTE ÎN TINE? În general, când îmbătrânește omul?

O să rămân fana lui Marquez. Omul îmbătrânește atunci când încetează a mai iubi. Altfel, la vise nu prea obişnuiesc să renunț. Doar dacă nu le simt, dacă simt că nu e momentul pentru ele, dacă simt eu că nu sunt pregătită pentru ceva. Știi deja că îmi doresc tare mult o emisiune tv, dar nu văd nici locul, nici televiziunea, nici timp încă nu mi-am făcut pentru ea. Mereu am ştiut că nimic nu merită forțat, că trebuie să faci doar lucrurile pe care le simți. La lucrurile mari mă refer, că pe cele mici, aşa ca spălatul vaselor sau sedințele la birou, le facem în fiecare zi şi nu ne mai întrebăm dacă simţim sau nu că e cazul să mergem azi după detergent sau să ştergem praful.

Care sunt CELE MAI MINUNATE CUVINTE, auzite vreodată de tine? Cine le-a rostit? Dacă tot ești subiect de bârfe prin târg, ce înveți de la invidioși?

„Mami, ce drăguță ești așa cu părul prins și puțin machiaj. Acum chiar ești mama mea!” Sau vorbele tatei, după ani în şir în care mă vedea chinuindu-mă într-o relaţie care mai mult decât scârţâia… M-a luat într-o parte, a tras din ţigara sa şi mi-a zis: “Auzi, fată hăi, hai nu te mai chinui aşa. Tu rămâi fata mea, indiferent ce decizi să faci cu viaţa ta… “ Şi atunci mi-a dat dezlegarea. În societatea noastră, mai ales în mediul nemuresc, rural, unde sunt părinţii mei, e ruşinos, pentru ei, să le divorţeze copiii… Altfel, de la invidioși ce să învăț? O să le spun că abia atunci când scapi de invidie, îți eliberezi inima și faci o mulțime de lucruri minunate, pentru că nu te raportezi la nimeni. Tu ești tu! Abia atunci începi să trăiești. Și apoi, de ce să invidiezi? Tot ce vedem la alții sunt niște aparențe. De unde știți voi cu ce chinuri adoarme cineva noaptea, se îl frământă, ce probleme are? O fotografie fericită de pe facebook este doar o clipă. Dincolo de ea sunt miliarde de clipe pe care noi nu le vedem.

Și dacă le-ai spune ceva gurilor rele, care nu încap de tine, CUVÂNTUL DIN URMĂ ar fi…?

Opriți planeta asta, că vreau să cobor… A spus Pozner. Am oprit planeta în care eram înconjurată de oamenii care nu erau oamenii mei. Am coborăt și învăț să locuiesc într-un univers mai puțin populat și mai virgin, dacă vrei. Nu mai am timp să gust oamenii, să mă dezamăgesc. Vreau să mă bucur de cei pe care i-am adunat alături în timp. Atât de rar în ultima vreme stăm de vorbă unii cu alții! Atât de rar!! Alergăm în toate părțile ca să supraviețuim, să ne salvăm afacerile, să-i salvăm pe alții și uităm de cei apropiați. Pentru că știm că ei nu se vor supăra. Și că ei pot aștepta…

Au fost în viața ta și bărbați ÎN MARE TRECERE? Dar prieteni? Amice false? Care te-au folosit? Ai știut să uiți? Să ierți?

Am iubit de câteva ori. Cum zici tu sau Blaga, oameni ÎN MARE TRECERE. Din fericire sau nu, când pleacă cineva din viaţa mea, îl las să plece cu totul. Pentru că dacă scriu o pagină nouă, îmi place să mă scufund într-o nouă poveste cu tot ce am mai bun, crezând și dorindu-mi să fie ultima. Nu obisnuiesc să fac colecții de bărbați. Dar dacă lucrurile nu merg, de ce să te cramponezi în ceva ce nu ți se potrivește? Poate că omul tău e undeva alături, poate că vă căutați ambii.

Dacă i-ai reîntâlni, ce le-ai repeta ÎNCĂ O DATĂ!? Sau ignoranța ta în raport cu ei ar spune totul?

Nu am regrete legate de despărțirile vechi. Sunt foarte rece după ce trece ceva ce nu a meritat emoțiile mele.

Pentru că îți cunosc esența – în măsura în care mi-ai permis acest lucru – pot afirma că ai ceva din Anna Karenina. Îți place să suferi. Îți place să suferi? Să plângi? Ai adus vreodată LAUDĂ SUFERINȚEI? Ai spus merci după o baie de lacrimi?

Mereu m-am salvat prin lacrimi. Sau lacrimile m-au salvat. Vin ca o ploaie curată de primavară, spală tot, vindecă tot și atunci pot merge mai departe. Da, uneori am impresia că niciun sentiment nu e suficient de adevărat dacă nu are și suferință pe alocuri. Suferința arată că ții la cineva sau ceva, că acel cineva contează pentru tine. E poate și asta o demonstrație a iubirii.

Care an a fost pentru tine unul de RĂSCRUCE? Ce s-a produs atunci în lumea ta?

Am avut parte de mai multe răscruci. Prima a fost la 30 de ani. Chiar de ziua mea mi-am luat copilul și m-am mutat într-un apartament închiriat. În spatele ușilor zăvorâte mă așteptau cele mai bune prietene. Au deschis şampania și au strigat La mulţi ani!, când am deschis uşa. Dar eu am început să plâng. Nu îmi place să fie nimeni alături când sunt vulnerabilă. Era cea mai grea decizie din viața mea. Seara însă am sărbătorit ziua mea la restaurant cu prietenii și bărbatul pe care îl părăseam… Poate de asta Sergiu nu a luat niciodată în serios deciziile mele de a rupe o poveste care nu mergea. Îi demonstrasem că mă întorc de fiecare dată, din milă pentru el. Nu puteam începe o nouă viață știindu-l pe el nefericit. Doar că el nu a îndrăznit să încerce fericirea fără mine. Bărbații sunt mai lași. Se tem de nou și să își asume responsabilitatea. Abia acum un an şi ceva, când nu mai stăteam cu el de câțiva ani, a înțeles că am plecat de-adevăratelea. Momentul cela când am vrut să rup și cu VIP magazin, lansând RED by Rodica Ciorănică. Vroiam să nu ne mai lege nimic, în afară de copil…

Cea mai tristă AMINTIRE este acea, în care…?

A decedat în ziua în care trebuia să lansez RED. A fost și asta o formă de a protesta împotriva mea… Poate… Dar poate mi-a arătat că trebuie să le duc pe toate mai departe, pentru copilul nostru. Sergiu nu mai știa să se bucure de viață de unul singur. Asta a fost acest început de drum spre neființă. Nu mai avea pentru ce trăi. Dacă m-am simti vinovată? Da… Dar am rămas lângă el mulți ani încercând să îl învăț să iubească viața, fără mine. Nu a vrut. Până la urmă, plecarea lui a fost alegerea lui… Nu a vrut să lupte pentru nimic…

Foto: AvasDesign

Interviul integral îl găsești pe redbyrc.md

Vezi și: „După Cortină” cu Rodica Ciorănică, așa cum rar ai văzut-o: „Plecatul din televiziune a fost subit și pentru mine…” (Video)