Un băiețel șaten, îmbrăcat în tricou roșu și în pantaloni-sport de culoare gri, își ține capul aplecat și privirea fixată spre Nike-urile care măsoară ceva mai puțin de o șchioapă. Așezat pe o bancă, în fața lui, un bărbat zvelt cu privire blândă îl lovește ușor pe umăr: „Nu-i nimic. Revii în teren și o luăm de la capăt”.

Află povestea antrenorului care provoacă sute de copii să debuteze în viață cu piciorul pe mingea de fotbal, din emisiunea „Oameni ca tine”, realizată de Irina Harea-Mardari pentru AGORA.md.

Vorbele șoptite se revarsă ca un văl peste chipul copilului. După o pauză de câteva secunde, micul luptător face stânga-împrejur și  intră în mijlocul meciului din teren. Un sunet intens de fluier răsună în sala încăpătoare.

-Hai, pasează!

Viața lui Nicolae Dambrauscas este strâns legată de fotbal. De când se ține minte alerga pe toloaca din satul natal. Deși era doar un puști, o voce interioară îi tot șoptea că va veni o zi când va reuși să se afirme. Când va reuși să-și ducă visul mai departe. Nu i-a ajuns să joace pe marile stadioane și nici nu a semnat contracte cu multe zerouri. În schimb a găsit forță și persevernță pentru a deveni un model de urmat, un simbol al motivației și o dovadă a faptului că atunci când există dorință și pricepere – omul sfințește locul.

Misiunea noastră este să-i facem pe copii să se îndrăgostească de fotbal.

Știa că pentru a se afirma motivația nu este suficientă. Avea nevoie de bani. Nu a pus rezoluția pe raft, s-a înarmat cu încredere și a mers la munci peste hotare. A descoperit Olanda în toată splendoarea sa. A îndrăgit această țară din mai multe motive. Odată pentru că i-a oferit acea treaptă pe care avea nevoie să pășească pentru a ajunge spre apogeul dorințelor sale și încă odată pentru că nu l-a privat de posibilitatea de a face fotbal. În timp ce bătea mintea pe stadioane străine încă nu știa că, de fapt, cel mai important cadou pe care i l-a făcut Olanda a fost inspirația și șansa unui nou început.

Ce-am văzut în Olanda m-a lăsat cu gura căscată. M-am întrebat de ce la noi nu se poate realiza așa ceva.

Apoi a revenit acasă și și-a transpus ideile în realitate. Punând bazale clubului de fotbal pentru copii și-a asumat nu doar greutatea unui domeniu necunoscut, ci și responsabilitatea a sute de destine. Știe cât de importantă este atitudinea, de aceea încearcă să devină prieten cu fiecare dintre discipolii săi. Pentru că micii sportivi abia de ating vârsta de trei ani, misiunea este dificilă. Dar nu imposibilă.

Antrenorul este cam la același rang cu părintele copilului.

Nicolae Dambrauscas cunoaște caracterul fiecăruia dintre sportivii cu care lucrează. Îi tratează ca pe niște oameni mari. Îi ascultă, încearcă să empatizeze cu nevoile lor și îi face să prindă încredere și curaj. Spune că mai grea decât misiunea de pedagog este misiunea de psiholog.

E foarte important să existe această cheiță a comunicării. Odată ce i-ai îndrăgostit, gata, ei rămân aici ani de zile și se ocupă.

Pasiunea i se citește în ochi. Spune cu voce tare lucruri despre care în Moldova se tace. Își iubește viața așa cum este, își acceptă înfrângerile și își recunoaște victoriile. Pune suflet în fiecare dintre acțiunile pe care le face și, astfel, reușește să simtă adevăratul gust al fericirii.

Nu am obosit niciodată. Trăiesc o poveste. În fiecare dimineață mă trezesc cu entuziasm.

Se declară un patriot înrăit. Nu-și imaginează viața departe de hotarele Moldovei. I-a făcut un jurământ țării în care s-a născut atunci când a decis să investească aici banii, priceperea și munca. Deși adoră să călătorească, Nicolae Dambrauscas, susține că doar în Moldova poate respira din plin, cu adevărat.

Consider că trebuie să dăm tot ce e mai bun locului în care ne-am născut și unde am crescut.

Își trece privirea peste copiii care aleargă, sar, se zbenguie sfidând limitele sălii de sport. Un zâmbet discret în răsare pe față. Din ce în ce mai des în ultima perioadă are o revelație atunci când își vede visul cu ochii. Nu regretă nicio clipă faptul că nu a reușit să ajungă un fotbalist renumit. Se simte un învingător în fiecare zi. Pentru Nicolae Dambrauscas victoriile se numără în rezultatele obținute de sportivii săi. În dorința celor mici de a reveni la antrenamte. În șansa de a influența destine și de a crește viitori fotbaliști. Poate nu a ridicat cupe de aur în aplauzele a mii de oameni, dar a atins apogeul succesului de fiecare dată când un copil l-a îmbrățișat și i-a mulțumit pentru un antrenament bun…

Sursa: AGORA