Se estimează că între 1 și 5% din populația lumii suferă de o tulburare de alimentație despre care puțini oameni știu că există. Cunoscută sub numele de tulburare de alimentație restrictivă evitantă (de asemenea, tulburare de alimentație pretențioasă sau sindromul mâncătorului pretențios sau arfid pentru prescurtarea sa în engleză), afecțiunea este o formă extremă de alimentație restrictivă care, dacă este lăsată necontrolată, poate avea un sever în viața și sănătatea unui persoană.

Oricât de gravă este această tulburare, știm încă foarte puține despre cauzele ei, ceea ce face dificilă dezvoltarea unor tratamente eficiente. Dar, în primul studiu geamăn al lui Arfid, echipa noastră a dezvăluit acum că factorii genetici joacă un rol important în dezvoltarea sa.
Această cercetare ne aduce cu un pas mai aproape de a înțelege ce cauzează arfid și, sperăm, într-o zi, de a găsi modalități mai bune de a trata această afecțiune.

Arfid a fost definit pentru prima dată ca o tulburare de alimentație în 2013. Persoanele cu această afecțiune consumă o varietate extrem de limitată de alimente sau o cantitate foarte mică de alimente (sau ambele).

Dar, în comparație cu persoanele cu alte tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă, această restricție alimentară nu este determinată de nemulțumirea corpului sau de dorința de a pierde în greutate.

În schimb, oamenii pot restricționa alimentele pe care le consumă din cauza aversiunii senzoriale față de anumite gusturi, mirosuri și texturi, lipsei poftei de mâncare, precum și experiențelor alimentare traumatice, cum ar fi sufocarea cu alimente și frica de dureri gastrointestinale.

Această restricție este atât de extremă încât duce la pierderea în greutate, deficiențe de vitamine și minerale și poate afecta viața de zi cu zi a unei persoane.

Această restricție este atât de extremă încât duce la pierderea în greutate, deficiențe de vitamine și minerale și poate afecta viața de zi cu zi a unei persoane. Arfid afectează atât bărbații, cât și femeile, în timp ce alte tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă și bulimia nervoasă, apar mai des la fete și femei. De asemenea, spre deosebire de alte tulburări de alimentație, arfidul se dezvoltă de obicei în copilăria timpurie.

Gemenii și genetică
Știm că alte tulburări de alimentație sunt influențate de genetica unei persoane (de la moderat la mare). Prin urmare, este foarte probabil ca factorii genetici să explice, de asemenea, parțial de ce unii oameni dezvoltă arfid, iar alții nu.

Am vrut să aflăm în ce măsură este așa și ne-am uitat la ceva numit „heritabilitate”, un concept complex care măsoară proporția în care diferențele dintre caracteristicile oamenilor sunt explicate prin diferențele dintre genele lor.

Studiile pe gemeni fac posibilă analiza eredității unei afecțiuni sau tulburări.

Pentru a estima ereditabilitatea oricărei trăsături putem folosi metoda dublelor. Acest lucru profită de faptul că gemenii identici împărtășesc toate genele lor, în timp ce gemenii non-identici, în medie, împărtășesc 50% din genele care diferențiază oamenii unul de celălalt.

În plus, deoarece gemenii cresc în același mediu exact în același timp, putem exclude faptul că influențele acestui mediu comun cauzează diferențe între ei (cum s-ar putea întâmpla cu frații normali de diferite vârste).

Apoi comparăm asemănarea unei anumite caracteristici între gemenii identici cu asemănarea ei între gemenii neidentici. Gradul în care gemenii identici se aseamănă mai mult ne oferă o estimare a eredității acestei trăsături.

Pentru a estima heritabilitatea arfidului, am început prin a analiza datele din Registrul suedez de gemeni, care a urmărit starea de sănătate a puțin sub 34.000 de gemeni. În primul rând, am combinat datele din chestionarele părinților și am înregistrat diagnostice clinice pentru a identifica copiii cu arfid.

Am aplicat apoi metoda dublelor și am constatat că heritabilitatea larfidului este de 70-85%. Aceasta înseamnă că dacă copiii aveau sau nu arfid, între 70 și 85% s-a explicat prin diferențele dintre genele lor.

Acest lucru plasează arfidul printre cele mai ereditare tulburări mintale. Prin comparație, ereditabilitatea autismului este estimată la 79-84%, iar cea a ADHD (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție) este de 76-89%.

Mai mult, ereditabilitatea arfidului este mai mare decât cea a anorexiei nervoase (48-74%), a bulimiei nervoase (55-61%) și a tulburării de alimentație excesivă (39-57%), sugerând că aceasta ar putea fi cea mai ereditară tulburare. alimente.

Speranță pentru tratamente
Astfel de constatări pot ajuta la reducerea stigmatizării și a vina în jurul tulburărilor mintale, cum ar fi afinitatea și alte tulburări de alimentație. O persoană nu alege să dezvolte arfid și, în mod similar, un părinte nu-și face copilul să o dezvolte.

Cu toate acestea, faptul că ereditabilitatea arfidului este mai mică de 100%, de asemenea, arată că nu doar genele fac pe cineva predispus la dezvoltarea tulburării.

Alți factori, cum ar fi sufocarea excesivă cu alimente sau reacțiile alergice severe, pot declanșa dezvoltarea acestei tulburări de alimentație. Descoperirile noastre sugerează, de asemenea, că studiile genetice au un potențial enorm de a ne ajuta să înțelegem cauzele afidei. Acesta este ceea ce următorul nostru studiu va încerca să facă.

În prezent, tratamente pentru arfid sunt dezvoltate folosind terapia cognitiv comportamentală și terapia de familie. Cu toate acestea, aceste metode se concentrează de obicei pe simptome, mai degrabă decât pe cauzele care stau la baza tulburării de alimentație.

De asemenea, nu știm cât de bine funcționează aceste tratamente. Dar o mai bună înțelegere a cauzelor tulburării alimentare pretențioase, inclusiv a biologiei sale de bază, ne va ajuta să dezvoltăm tratamente mai bune.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: