Ecaterina Saratila-Darii este profesoară de limba engleză și limba franceză la Liceul Teoretic Zîmbreni, raionul Ialoveni. Îi confirmă și colegii de breaslă că a moștenit răbdarea și tenacitatea de la bunica sa – 45 de ani profesoară în aceeași localitate. Între timp, Ecaterina a devenit membru META (Moldovan English Teachers Association) și membru eTwinning – comunități care i-au dat un nou impuls în predare și abordări noi în pedagogie.

Moștenirea bunicii și ochișorii curioși ai elevilor

„Faptul că sunt acum profesoară datorez cred eu, părinților mei, care de la absolvirea Universității Pedagogice m-au îndemnat mereu să devin profesoară în satul meu natal, la școală unde și bunica mea a predat timp de 45 de ani, de la care am preluat calmul și răbdarea – așa îmi zic acum colegii mei de breaslă (cândva profesorii mei). Îmi aduc aminte și acum primul meu an de lucru, prima mea generație de elevi, și emoțiile ce mă însoțeau în fiecare zi când mă prezentăm în fața lor. În special aveam frica de a nu dezamăgi acei ochișori dornici de a învață o limbă nouă”, povestește Ecaterina.

Un fel de mămică fericită…

„La început a fost greu să realizez faptul că toți copii sunt diferiți, fiecare învață și percepe în felul său. Mi-a trebuit ceva timp să conștientizez de ce explic la fel tuturor, dar nu toți elevii reușeau să asimileze materialul la fel de bine. E clar că acum aceasta nu mai este o problemă pentru mine, este ceva ok și chiar îmi place că elevii mei sunt atât de diferiți – îmi fac jobul mai interesant. Cred că cea mai mare satisfacție că pedagog o am atunci când peste ani, îmi văd discipolii vorbind în limba pe care eu i-am învățat de mici. Mă simt un fel de mămică fericită care a reușit să-și învețe bebelușul să facă primul pas”, recunoaște profesoara de limbi străine.

Luptătorii sunt favoriții

„Dacă este să vorbesc despre „Favoriti” să menționez că mereu am încercat să demonstrez elevilor mei că toți își au un loc în inima mea și chiar sper că reușesc să transmit acest sentiment. Nu pot să zic că am favoriți, dar am elevi pe care îi admir din simplul motiv că au o dorință mai deosebită de a învață ceva nou zi de zi. Apreciez în special așa copii care mai greu însușesc, dar care sunt niște luptători. Părerea mea este că așa gen de copii reușesc să ajungă cineva în viață”, ne dezvăluie Ecaterina Darii.

Al doilea scop după altele două

„Fiind profesori învățăm toată viața. Așa a fost dintotdeauna, dar în era tehnologizării, în lumea această a copiilor absorbiți de gadgeturi, suntem provocați la mai multe. De aceea consider că este un „must-have’’ pentru noi să fim în trend cu elevii noștrii și mai ales că există o mulțime de oportunități în prezent. Încerc astfel să particip la diferite proiecte, seminare, traininguri de unde mă întorc cu ceva nou pentru copii mei. Îmi place să văd că elevii mă apreciază pentru ceea ce încerc să fac pentru ei. Aspir să devin mai bună zi de zi  deoarece vreau că elevii mei să simtă și să știe că sunt acceptați așa cum sunt, că vin în față lor cu un scop bine determinat – să-i învăț nu doar engleză și franceză, dar și să-i pregătesc de viață”, ne spune profesoara din Zîmbreni.

După 11 ani de pedagogie…

„Pot să fac o diferență în ceea ce a fost la început: copii erau mai inhibați, mai dornici de a primi o notă mare… și ceea ce văd astăzi: elevii văd în mine și un prieten, nu doar un profesor; acordă mai multe întrebări; nu sunt satisfăcuți doar cu ceea ce este în manual, vor informații adaugatoare; vor să cânt, să dansez, să glumesc cu ei și asta, zic eu, e de bine. Iar cel mai mult apreciez la copilul de azi faptul că vrea mereu ceva nou, astfel mă provoacă și pe mine să cresc profesional. Cea care am fost ieri nu mai sunt interesantă – azi e o zi nouă o lecție, o metodă nouă”, ne afirmă optimistă Ecaterina.

Un ecran care nu poate zâmbi

„Pandemia în care ne aflăm a schimbat întreagă lume într-un mod anumit, dar în special a schimbat profesorul. Eu personal am realizat cât de fericită eram: mă trezeam în fiecare dimineață, îmbrăcăm hainele pregătite de seara, ca să arăt bine în fața copiilor mă machiam, ieșeam din casă simțindu-mă o doamnă – lucruri pierdute practic odată cu „năpastă anului 2020”. Cel mai greu mi-a fost să predau micuților de la clasele primare, care la orice sfârșit de lecție mă întrebau când vom reveni în clasă ca să ne jucăm „stop the bus”, „headbenz” sau să privim „five little monkeys” la televizorul cel mare (așa îi zic ei tablei interactive). Iar eu nu aveam niciun răspuns. Sau atunci când îi rugat a închidă toți microfoanele și video de la aplicația pe care o foloseam pentru a fi auzită mai bine, iar eu să rămân singură cu un ecran în față, care nu-mi poate zâmbi, nu-mi poate transmite nicio emoție așa cum o făceau copilașii mei în clasă”, ne povestește cu întristare profesoara.

Schimbarea profesorului grație elevilor

De-a lungul anilor am reușit să creez un alt omuleț, unul care îmi place mai mult. Am devenit mai înțelegătoare, mai pozitivă, am învățat să apreciez și lucrurile mărunte, să iubesc mai mult, să dăruiesc mai mult. Sper să continui această schimbare și doar așa, cu note positive. Când eram elevă din păcate nu realizam atunci faptul că profesorii îmi doreau doar binele și erau acolo pentru a mă ajuta. De multe ori, teama de a nu greși, de a nu dezamăgi, mă complexa și mă duceam acasă cu întrebări neclare, care îmi dădeau „dureri de cap”. Iată de ce acum, când am ajuns și eu să învăț pe alții, încerc de la bun început să transmit elevilor mei, că voi fi mereu bucuroasă a știu că i-am putut ajuta și că anume din acest motiv și sunt profesoară lor – rolul meu este să le simplific problemele și să fiu alături de ei ori de câte ori au nevoie – Ecaterina Saratila-Darii.

„Dacă este să vorbesc despre activitatea mea profesională peste 10 ani mă văd în același loc – Liceul Teoretic Zimbreni, deoarece cred că aici sunt cei mai buni elevi, cei mai înțelegători colegi, aici mă simt acasă. Aici am creat atâtea amintiri cu elevii mei, de care sunt mândră și cu care aș vrea să mă întâlnesc și peste ani și să depănăm momente ce ne-au marcat, pe mine că profesor și pe ei ca elevi”, mai spune în dinal Ecaterina Darii, profesoară de Limba engleză și Limba franceză la Liceul Teoretic Zîmbreni.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: