Maia Cebotari s-a născut pe 15 mai, 1996 într-o familie de etnie romă. Pentru ea, etnia în care a apărut pe lume nu are o însemnătate aparte, tânăra nu simte că ar aparține acesteia. Povestește că nu e deloc ușor să fii un pic diferit, iar stereotipurile și mințile „înguste” ale oamenilor, îi fac pe cei ca ea să se integreze greu în societate.

Maia mai are trei frați și o soră, dintre toți, ea se deosebește cel mai tare de „mulțime”: „Eu mă îmbrac și vorbesc diferit decât o face familia mea și ei mă condamnă pentru asta. Mă numesc moldoveancă și nu prea mă bagă în seamă”.

Povestește că a avut o copilărie deloc ușoară. Erau zile, uneori săptămâni, când nu aveau ce să mănânce: „La o vârstă fragedă, tatăl meu ne-a părăsit lăsând-o pe mama să aibă grijă singură de 4 copii. Fiind singură, mama a încercat să ne crească așa cum a crezut că e bine, puteau să treacă săptămâni fără ca să mâncăm sau să o vedem pe mama, deoarece ea pleca în diferite localități ca să vândă haine sau să le schimbe pe alimente”.

Tânăra spune că timp de 9 ani au trăit pe unde au apucat, iar situația lor financiară era la fel de șubredă: „O vreme locuiam la o mătușă, alte câteva zile locuiam la bunica și așa ne treceau zilele”.

Maia menționează că din cauza că are o altă etnie a trecut și prin bullying, atât ea, cât și întreaga ei familie: „Mama a încercat să se angajeze în câmpul muncii, dar nu a putut din cauza stereotipurilor și mintea „mică” a oamenilor. Din cauza asta mama vindea în sate haine. Mămica a încercat să ceară ajutor de mai multe ori de la asistența socială, dar a fost în zadar totul. Fiind de etnie romă și locuind în Moldova e cam greu. Nu pot să spun că e rău, dar e greu. Când eram mică, copiii nu prea se jucau cu noi sau eram numiți cu cuvinte rele”.

De mică a încercat să se integreze în câmpul muncii, chiar dacă a întâmpinat mari greutăți, niciodată nu a cedat: „Eu lucrez de mică, încercam să găsesc de pe la 14-15 ani un mod de a face bani și a o ajuta pe mama și pe frații mei. Am încercat câteva joburi: chelner, traducător de limba engleză, ghid la o casă de pariuri, iar acum activez într-o companie care se ocupă cu vânzări de bilete de avioane pe piața internațională”.

Tânăra spune că acasă a trăit timpuri grele, iar scopurile ei de viitor sunt mărețe: „Am un job la care mă simt minunat, am planuri mari de viitor și sper să reușesc să le ating.”

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: