Ce faci atunci când îți neglijezi „tema pentru acasă” și ajungi să vizionezi un film pe care-l credeai altul, cel căutat de tine? Ajungi pe la jumătate, te prinde istoria și nu-ți rămâne decât să-l vizionezi până la sfârșit. Așa am ajuns să dau de „Come Play” și să-i îndrăgesc morala care, da!, poate exista și într-un film horror.

Filmul regizat de Jacob Chase ne spune istoria lui Oliver, băiatul autist, singuratic, pentru care ecranele dispozitivelor au ajuns să-i țină loc de prieteni – un fapt trist atât de prezent și în realitatea desprinsă de peliculă. Iar Larry, personajul scheletic și monstruos, rupt din poveștile de groază, profită de singularitatea copilului, sub pretextul de a-i deveni prieten. De aici începe o luptă crâncenă a copilului și părinților lui de a-și salva copilul de o consecință a propriilor fapte egoiste.

La un moment dat, această istorie de groază devine ceva mai mult decât o fugă de malefic. Citim printre rânduri și ne dăm seama că și noi suntem prinși de această lume virtuală care ne îndepărtează de liniște, prieteni, iar viața socială ne-o clădim în lumi virtuale, unde sentimentul gol de singurătate e mascat de emoticoane și râvna de a plăcea, de a aprecia și de a fi apreciat. Această himeră a devenit o cale fără de întoarcere, iar rețelele sunt acest Larry care ne cheamă cu fiecare nouă notificare.

Această caracteristică de progres regresiv nu mai e bug, ci feature. Nu mai stăm să ne gândim cine stă dincolo de ecrane, cine sau ce NE urmărește și CE urmărește, iar influența acestor „unde” intenționat orientate deja are efecte pe care le diagnosticăm și tratăm, sau pe care le acceptăm și controlăm.

Dacă ești amator de filme horror și cauți ceva de efect, „Come Play” nu e deloc filmul de care ai nevoie. Pentru un horrorman ar fi o joacă de copii. Pentru mine, care nu am privit filme horror de foarte mult timp și care e genul de filme pe care-l evit din schimb de interese, revenirea de 96 minute la acest tip de filme a fost de convingerea că această nișă a groazei și a nervilor întinși la maxim demult nu a venit cu ceva revoluționar, însă a bucurat plăcut tocmai datorită acestei lecții pe care o poți trage de pe urma vizionării. Altfel spus, vizionarea acestui film mi-a reamintit că noi, conștienți de nocivitatea psihologică a interacțiunii digitale, continuăm să o facem, ba mai mult, contribuim conștient la hăul propriei singurătăți pe care am preferat-o interacțiunii pe viu.
„Come Play” este un film la care nu mai revii. Ai văzut, ai tras concluzii și mergi să descoperi alte filme bune care te privesc șasiu că ai schimbat zecile de filme bune din mânecă pentru un film din start mărginit.

Trailer:https://www.youtube.com/watch?v=LQwiqhdMQ7g&ab_channel=FocusFeatures

Come Play (2020)

Gen: Horror

Țară de origine: SUA

Durată: 96 min

Rating IMDB: 5.8/10

Rating subiectiv: 3/5

Distribuie articolul: