Ce este abuzul psihic? Cum îi facem față și care sunt soluțiile pentru a rezolva problema abuzului psihic? În intreviul de azi, am discutat cu Valentina Ciobanu despre ce este abuzul psihic, cum îi facem față și care ar fi soluțiile în acest sens.

Daniela Gorincioi: Abuzul psihic este o problemă în societate, chiar dacă unii din noi nu conștientizează asta. Cum realizăm că uneori, fără să vrem, deranjăm pe cineva cu comportamentul nostru?
Valentina Ciobanu: Pentru a răspunde la această întrebare, mai întâi este necesar să definim abuzul psihic. Așadar, abuzul psihic sau emoțional, nu este altceva decât încercarea de a controla pe cineva (partener, prieten, copil etc.), prin manipulare psihologică. Acesta se poate realiza prin critică, rușinare, umilință, amenințare de orice fel și prin ignorare sau refuzul de a mai comunica. De aceea, noi putem conștientiza că avem un comportament deranjant, atunci când vedem că persoana cu care interacționăm se simte umilit, amenințat, ignorat sau rușinat.
DG: Cum facem față abuzului psihic într-o relație de cuplu?
VC: Pentru început este necesar ca persoana să recunoască acest fapt, iar mai cu seamă că este victima abuzului psihic. După care ar fi bine:
1. Să-și stabilească noi limite, iar când spun asta mă refer și la faptul că ar putea pune punct acelei relații.
2. Să-și revizuiască prioritățile, iar aici mă refer și la faptul să-și acorde mai multă atenție propriei persoane.
3. Să apeleze la ajutor. Terapiile individuale sau cele de cuplu, de multe ori pot aduce soluții în beneficiul ambilor, dar mai ales în beneficiul persoanei supuse abuzului emoțional.
4. În cazurile mai grave de violență psihică – să se apeleze la ajutorul autorităților, pentru că de multe ori abuzul emoțional se poate încheia cu violență fizică.

DG: Ce tactică trebuie să folosești ca să-l faci pe partener să înțeleagă cât de mult te deranjează tipul de comportament pe care îl are?
VC: Nu este nevoie de tactici speciale. Este suficient să verbalizăm că ne deranjează un anumit tip de comportament sau anumite vorbe aduse în comunicare. Spunem că ne afectează și cum anume ne afectează, întotdeauna vorbim despre emoția și starea care ne este provocată, astfel încât să fim nu doar auziți, dar și înțeleși. Dacă partenerul continuă în aceeași manieră, atunci aplicăm cele enumerate la întrebarea precedentă: limite, priorități, ajutor!

DG: O femeie ar trebui să fie directă atunci când partenerul nu înțelege că pentru ea contează această schimbare?
VC: Cu siguranță! În relația de cuplu nu ar trebui să existe loc pentru interpretări sau pentru „Mă gândeam că singur îți vei da seama că mă deranjează…”. Aceasta ar putea funcționa cu femeile, însă bărbaților este cazul de le spus direct. Ei nu gândesc ca femeile, cu unele excepții. Așa este construit creierul, bărbații percep informația direct. De aceea spunem mereu când ceva ne deranjează și o spunem direct.
DG: Ce tonalitate trebuie să folosim ca să vorbești un bărbat?
VC: Tonalitatea pe care o avem de obicei. Nu este cazul să încercăm să demonstrăm ceea ce nu suntem. A schimba tonalitatea, comportamentul sau atitudinea, înseamnă a nu fi sincer. Și cât timp va dura, chiar dacă o facem? Iar când vom obosi de ceea ce încercăm să arătăm, ce facem? Cu ce ne pomenim? Ne pomenim cu: „Tu la început nu erai așa! Nu-mi place cum ești acum…” Ne comportăm și vorbim firesc.
DG: De obicei, vrei să dai de înțeles frumos și diplomatic ce te deranjează la partener. De ce bărbații nu înțeleg „apropourile” pe care le faci?
VC: Bărbații nu înțeleg „apropourile” pentru că au gândirea strategică și rațională mai dezvoltată, decât emoțional. De aceea, așa cum am spus mai sus, bărbaților e bine să le spunem direct ceea ce dorim, ceea ce ne deranjează sau ceea ne place.
DG: Dacă bărbatul deja are un comportament agresiv față de tine, mai mereu te ia la mișto pentru faptul că-l refuzi, ce poți face tu ca femeie? Pentru că acest tip de comportament, chiar e deranjant pentru o femeie.
VC: Putem să răspundem cu același comportament, ca să-l facem să înțeleagă că este neplăcut de fapt; putem să-i spunem direct că ne deranjează acest comportament și această comunicare care nu este deloc productivă; putem să-i spunem că avem momente că nu putem face pe plac; putem apela la terapii individuale pentru a înțelege ce limite ne încălcăm și unde permitem prea multe;
putem să punem punct relației abuzive și să nu mai interacționăm cu acel bărbat. Alternative există, trebuie doar să avem curaj să le aplicăm.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: