Cu zece ani în urmă, Aurelia Muntean, era mamă, soție, educatoare-metodistă și o femeie împătimită de comunicare și de frumos. Până într-o noapte când o forță nevăzută a ridicat-o din pat, i-a frământat gândurile pe toate părțile, a înconjurat-o cu o groază de întrebări, iar din acel chin a născut certitudinea că dacă ar pune mâna o pensulă și ar avea în față un perete alb – ar ști să facă minuni. Aurelia Muntean este eroina unui reportaj marca „Oameni ca Tine”, creat de Agora.md.

Când a înțeles că dacă există iubire și pasiune, nimic nu e prea greu, pictorița a început să-și testeze și mai mult limitele. De la pictatul pe lemn a trecut la picturile murale, apoi la pictatul pe gips. Stofa a fost un fel de revelație care i-a permis să se regăsească și să-și lase ideile să zboare și să capete ce formă vor, în orice nuanță. Este convinsă că orice haine merită să fie unică și irepetabilă, de aceea nu repetă niciodată modelele pe care le desenează. Înainte de a înmuia pensula în culoare, însă, se asigură că are sufletul în ordine, că inima îi e împăcată și că gândurile îi sunt calde.

Sunt zile când nu pot să pictez și chiar dacă încep o lucrare, simt că o s-o stric. Mai bine nu mă apuc, mărturisește Aurelia Muntean.

Deși pictura a venit cam târziu în viața ei, creativitatea a însoțit-o încă de la naștere. Aurelia Muntean s-a obișnuit să aibă propria perspectivă asupra lumii, asupra frumosului și asupra oamenilor. Consideră că artistismul este un talent pe care dacă îl ai, ești dator să-l împarți cu ceilalți. Astfel își propune, zilnic, să-i inspire pe cei din jur, să-i motiveze și să le demonstreze că chiar și cele mai întunecare clipe se ascunde, de fapt, o combinație de culori.

Cât suflet depui, atâta vine înapoi, susține Aurelia Muntean.

Viața nu i-a fost mereu ușoară. A știu când să renunțe, când să închidă ochii, când să dea înapoi, dar mai ales – a avut curajul să o ia de la zero. Când a înțeles că viața rurală ar putea fi prea strâmtă pentru aspirațiile copiilor săi, a vândut casa și s-a mutat mai aproape de capitală. Nici greutățile, nici neajunsurile, nici îndoielile care o măcinau constant nu au fost mai puternice decât dorința de a elimina piedicile din zborul puilor ei. Alături de soț, a ridicat o casă la Ialoveni și a învățat să o iubească transformând-o într-un colțișor de rai, un loc care o primește mereu și o acceptă atât în zilele bune, cât și în clipele nefaste.

Sunt omul care acasă își lasă haina de las erviciu și îmbrac haina creativă, spune Aurelia Muntean.

Dacă ar întreba-o cineva unde și-ar dori să trăiască, ar răspunde fără echivoc- în Moldova. Își iubește țara, iubește pământul pe care calcă, pomii care îi bat în geam cu ramurile doldora de floare. Iubește gazonul din curte și a învățat să vadă farmecul chiar și în gropile pe care le mai întâlnește pe drumuri.

Continuarea materialului o poți citi pe AGORA.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: