Incluziunile sociale ale copiilor cu dizabilități senzoriale și de auz rămân a fi o problemă sensibilă pentru Republica Moldova. Cu un raport în acest sens a venit Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului, Maia Bănărescu.

Invitații la masa rotundă au prezentat date statistice ce descriu situația la moment, au venit cu propuneri, metode de ameliorare a discriminării acestor persoane dar și descrierea punctelor discriminatorii care se află în societate.

Avocatul Poporului, Maia Bănărescu a deschis prezentarea acestui raport prin sublinierea problemelor cu care se confruntă acești copii din partea societății:

„ Acești copii necesită o atenție specială, ei nu-și pot aplica pe deplin capacitățile care le au și sunt discriminați în diferite situații în care nu-și pot exercita aceleași drepturi ca și ceilalți. Trebuie să ușurăm accesul copiilor  la comunicare cu ceilalți din comunitate. Este important de a face prima încercare de a vedea problemele cu care se confruntă.”

Partea legislativă a raportului, prezentată de Dumitru Daria, a scos în evidență situațiile bine cunoscute de toți, însă pe care nu le calificam până acum ca discriminare a persoanelor cu dizabilități.

„Una din îngrijorarea Comitetului ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități este discriminarea. Se conduc după criteriul medical la stabilirea dizabilității, dar nu după gradul lor de adaptare, comunicare în comunitate. E nevoie să le asigurăm integrarea socială, respectarea drepturilor și accesibilitatea transportului și a serviciilor, precum și angajarea lor în câmpul muncii.”

Documentul aduce în prim plan situaţia actuală a copiilor cu dizabilităţi de văz şi auz, argumentând necesitatea de a consolida eforturile factorilor de decizie din instituţiile de stat, ale organizaţiilor non-guvernamentale, ale partenerilor de dezvoltare şi mass-mediei pentru a asigura respectarea drepturilor acestor copii. Raportul oferă informaţii axate pe datele oferite de instituțiile de resort, concluzii şi recomandări pentru intervenţiile în acest domeniu, precum și viziuni cu privire la consolidarea relaţiilor de parteneriat între actorii relevanți din domeniu pentru a eficientiza acțiunile de realizare a drepturilor acestor copii în Republica Moldova.

maia banarescu

Analiza scoate în evidență că se atestă o creștere a numărului de copii cu dizabilități de auz și vedere cu 5,5% în anul 2016 (964 copii) comparativ cu anul 2013 (913 copii). 48,3% din totalul copiilor cu dizabilități de auz și 60,3% din totalul copiilor cu dizabilități de văz studiază încă în instituțiile rezidențiale.

Evidența copiilor cu dizabilități se realizează în mare parte fără să se ia în calcul tipul de dizabilitate, ceea ce nu permite autorităților publice să dețină un tablou clar și exhaustiv despre necesitățile reale ale familiilor și copiilor cu deficiențe de auz și văz și nu permite dezvoltarea unor servicii sociale focusate pe specificul și necesitățile reale pe care le implică fiecare tip de dizabilitate. De asemenea, nu există statistici generalizate cu referire la numărul copiilor cu deficiențe de auz și de vedere care își continuă studiile la licee și universități.

Raportul relevă și problemele copiilor cu dizabilități senzoriale în ceea ce privește accesibilitatea. Exigențele și normativele în construcții impuse prin lege nu sunt luate în calcul și la momentul de față prea puține clădiri publice corespund acestora, în mod special clădirile instituțiilor preuniversitare de învățământ; clădirile instituţiilor de învăţământ nu sunt adaptate la necesităţile copiilor cu dizabilități, acestea nu dispun de rampe, intrările în clădiri sunt înguste, iluminarea holurilor şi a sălilor de clasă este slabă, grupurile sanitare nu sunt adaptate la necesitățile persoanelor cu dizabilități, inscripţiile pe uşile interioare nu sunt scrise cu caractere mărite sau în limbaj Braille. De asemenea, lipsește mecanismul de aplicare a sancțiunilor pentru nerespectarea cerințelor de accesibilitate în toate domeniile în care aceasta ar trebui să fie garantată.

Deși au fost depuse eforturi considerabile în vederea dezvoltării serviciilor educaționale pentru toți copiii, persistă deocamdată destule bariere care împiedică atât pe autoritățile centrale, cât și pe cele locale să dezvolte servicii de calitate și în funcție de tipul de dizabilitate al copiilor.

Sursa Foto: Oficiul Avocatului Poporului

Autor: Viorica Cioară, stagiară

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: