Îți propunem să închei iarna frumos, cu o doză de cultură urmărind un spectacol de calitate! Pentru ultima săptămână a lunii Februarie Teatrul Național „Mihai Eminescu” ți-a pregătit un repertoriu generos, iar tu nu ai decât să alegi spectacolul și să-ți rezervi data în calendar. 

23.02.21 – „În largul mării”  de Slawomir Mrozek

ora 18:30, Sala Studio

„Scena înfățișează o plută în largul mării. Trei naufragiați în costume negre, elegante, în cămăși albe”, menționează Sławomir Mrożek în didascalii, de aici pornind aventura unor personaje fantasmagorice, cu trăsături burleşti, hiperbolizate, dar care totuşi sunt rupte din realitate. Grasul (Emil Caju), Slabul (Anatol Durbală) și Mijlociul (Petru Oistric) au cravate înnodate impecabil, iar în buzunarele de la piept, batiste sclipitor de albe. După o perioadă petrecută pe plută fără breakfast-uri, coffee break-uri, prânzuri, cine copioase ori frugale, decid să se mănânce unul pe altul, pe rând. O decizie firească. Dar cine va fi primul sacrificat-înfulecat? Începe vânătoarea reciprocă ce include manevre, viclenii, ticăloșii deghizate, dezbateri, discursuri, chiar și o procedură de vot. Bineînțeles, fraudată.

25.02.21, ora  18:00, Sala Mare, „Aveți ceva de declarat?” de Georges Feydeau

Spectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani.

Sub bagheta dirijorală a maestrului Petru Hadârcă, orchestra interpreţilor de frunte ai Naţionalului chişinăuian, metamorfozează una din piesele cele mai jucate pe mapamond într-un tonic estetic, adevărat cocteil de emoție, energie și forță imaginativă.

“Puricele în ureche” scris de genialul comediograf francez George Feydeau poposeşte pe scena noastră în timpuri nu prea vesele: un motiv în plus să nu ratăm premiera din 16 şi 17 aprilie. Să ne copleşească iureşul de muzică, situaţii haioase şi quiproquo-uri voioase, încântătoare cum n-a văzut Parisul! Aveţi ceva de declarat? Doar bună dispoziţie, bucuria de a trăi.

26.02.21 –  „Hamlet în sos picant” după Aldo Nicolaj

ora 18:00, Sala Mare

Teatrul Național vă invită la cel mai condimentat spectacol al stagiunii!

Premiera “Hamlet în sos picant” după Aldo Nicolaj desfășoară o panoplie de situații comice savuroase pe canavaua unei piese-reverie mustind umor (pe alocuri negru). Ați ghicit, acțiunea are loc la Castelul Elsinore, însă nu în sala tronului, ci în bucătăria regală unde master –șeful Froggy drege, din polonic, cuțite și pahare, tragedia prințului danez bântuit de himere; ba chiar, pentru mai mult efect, din gelozie și amor rănit, îmbracă armura bătrânului Hamlet. Pentru cunoscătorii textul original, trama re-elaborată și re-inventată cu mijloacele teatrului absurdului, e cel puțin curioasă și incitantă. În plus, voioasa montare diriguită cu mână fermă de Alexandru Cozub prilejuieşte spectatorilor reîntâlnirea cu actorii de prim rang ai scenelor din Moldova: Petru Hadârcă, Angela Ciobanu, Diana Decuseară, Dan Melnic, Ghenadie Gâlcă, Margareta Pântea, Iurie Focșa, Mihai Zubcu, Alexandru Pleșca. Expresiv şi ghiduș, ansamblul artistic melanjează uluitor magia muzicii, cinismul duios, acrobaţiile sentimentale şi rostirea plină de farmec; ca într-o oglindă strâmbă, luminile rampei revelează nebănuite caracteristici ale eroilor shakespearieni, nimic nu este ceea ce pare; Hamlet, Gertrude, Claudius, Laert sunt împinși în plan secund sau chiar complementar, în avanscenă sfârâie purcelușii de lapte, se fezandează mistrețul în putină de stejar, se coace la foc domol budincă de porumbel a la Pericle, se perpelește Limbă de vacă marinată a la Tutankhamon(gustarea preferată a Reginei).
Bucătăria ajunge câmp de bătălie – ce-I drept , în sânge e doar friptura… restul e picanterie.

28.02.21 – „Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă

ora 18:00, Sala Mare

„DOSARELE SIBERIEI” – CIFRELE AU SUFLET

Ideea spectacolului o port de mult timp în minte și în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutați, masacrați și exterminați de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă și prin încarcerare în GULAG este o temă la care am revenit și am lucrat mai bine de zece ani, profitând de șansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Național Radiofonic de la București, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

După șocul produs de lectura Arhipelagul-ului GULAG de Aleksandr Soljenițân, am citit alte materiale, în special memorii ale conaționalilor noștri trecuți prin malaxorul represiunilor staliniste, descoperind treptat o realitate ascunsă, paralelă și diferită de cea trăită de mine în perioada copilăriei și tinereții. Am descoperit îngrozit că alături de noi, pionieri și comsomoliștii ce recitam voioși ode lui Lenin și Partidului, trăiau oameni care sufereau în tăcere, își plângeau în taină părinții, surorile și frații, bunicii, prietenii, uciși de sistemul odios și pervers, creat de cei pe care noi îi glorificam cu atâta inconștiență înflăcăr Nu bănuiam că, în multe case, consătenii mei se măcinau, se stingeau lent de durere mută și neîmpărtășită. La fel cum nu mi-am putut închipui că Sângereiul meu drag, loc al bucuriei, a putut fi un loc al vaietelor și terorii, și în ’41, și în ’49, și în ’51, mi se ridică părul în cap când îmi imaginez cum drumurile satului s-au umplut de femei bocind și urlând de disperare, de copii plângând ținându-se de părinții și bunicii lor înnebuniți de frică și neputință, mânați cu toții în Siberia. Șocul emoțional produs de lectura amintirilor martorilor oculari ai acelor timpuri, a fost răvășitor, însoțit de un sentiment de vină pentru inconștiența noastră, pentru că nu am știut și am fost atât de indiferenți față de oamenii îndurerați de lângă noi. Este adevărat că atunci această temă era tabu. Au trecut aproape trei decenii de când documentele de arhivă au fost desecretizate, supraviețuitorii au putut, în sfârșit, să spargă gheața tăcerii și să povestească experiențele traumatizante, istoricii au publicat studii, dar la nivelul mentalului colectiv rămâne un mare gol și o mare confuzie – nu s-a produs o asumare și o conștientizare a crimelor orchestrate de regimul comunist, așa cum s-a întâmplat cu cele ale fascismului.

Cifrele victimelor sunt impresionante, dar ele rămân în zona statisticii. Dacă moartea unui singur prunc strivit sub genunchiul soldatului care a urcat pe cuptor în căutare de dușmani ai poporului este zguduitoare, cât cântărește suferința celor 11 899 de copii deportați numai în vara lui 1949? Cum poate fi măsurată durerea celor 14 033 de femei, cele mai multe mame cu copii, deportate și ele în același an? Spectacolul este despre această imensă suferință umană, dar și despre puterea de luptă și de rezistență în fața răului care părea fără capăt. Spectacolul este și despre cei care au încercat să lupte și să-și apere familia, să-și apere modul de viață pe care l-au avut și l-au îndrăgit până la venirea „eliberatorilor”.

Spectacolul „Dosarele Siberiei” este doar o parte din cel pe care îl mai port în sufletul și mintea mea. Este doar o parte, întrucât fiecare carte de memorii scrise la această temă oferă subiecte aparte pentru spectacole și filme. Este doar o parte, întrucât a trebuit să renunț la unele idei pe care le-aș fi vizualizat scenic, dacă m-aș fi oprit la soarta unei singure familii. Totuși, de această dată am optat în favoarea cantității materialului documentar și a textului povestit de martorii acestor evenimente: Margareta Cemârtan-Spânu, deportată în 1949 și Ion Moraru, condamnat politic în 1950 la GULAG, pentru că a condus organizația de luptă împotriva puterii sovietice „Sabia Dreptății”.

Foarte puțini din cei care au trecut prin suferințele și teroarea regimului sovietic mai sunt printre noi, cei mai mulți au plecat în lumea celor drepți. Ei, probabil, nu mai au nevoie de nimic de la noi, nici măcar de amintirea noastră. De aceste amintiri avem nevoie noi și, mai ales, copiii și nepoții noștri. Avem nevoie pentru a înțelege și conștientiza că ura, violența și teroarea nu pot crea o lume bună cu oameni fericiți.

Spectacolul durează 2 ore 15 min, vi se pare mult pentru ceea ce au pătimit? Vă așteptăm la teatru, fiecare spectator este o inimă și o conștiință aprinsă în amintirea sufletelor inocente chinuite în ținuturile îndepărtate ale Siberiei și Kazahstanului, în GULAG-ul sovietic.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: