Umorista Nicoleta Caraman a făcut dezvăluiri șocante despre viața ei, care include o copilărie dificilă, marcată de un tată violent și o mamă plecată în străinătate, adolescența pe marginea prăpastiei drogurilor și alcoolului, și o viață alături de un soț abuzator, cu 12 ani mai în vârstă decât ea. De asemenea, a vorbit despre fetița sa, Anastasia, și despre experiențele sale la Standupovka, un club de umor din Republica Moldova. „Am născut la 18 ani și totul s-a năruit”, glumește Nicoleta despre propria sa viață în cadrul emisiunii Monolog pentru Dorin Galben.

Nicoleta Caraman are 23 de ani și este umoristă de la Standupovka, primul club de stand-up din Republica Moldova, scrie unimedia.

 

Copilăria cu un tată violent și cu dorul de mamă

Nicoleta a crescut cu tata, fratele și bunicul ei, pentru că mama era plecată la muncă peste hotare. Tatăl consuma alcool uneori, cheltuia banii trimiși de mama lor, iar copiii au fost mai mult în grija bunicului. Cu timpul bețiile tatălui s-au îndesit, iar violența acestuia a crescut.

„Fratele, ca să scape de calvar, după clasa a 9-a a plecat în Rusia, cu mama la muncă. Tata, cu timpul, a devenit violent cu mine – venea noaptea beat, eu dormeam, el pur și simplu mă dezvelea și mă bătea.

 

 

Nu venea la adunări la școală. Eu mereu învățam, să fiu eminentă ca să mă iubească. Tata însă nu mi-a mai spus vreodată în viață că mă iubește.

 

 

Într-o vară, fratele meu a venit acasă, dar dormea la un prieten din mahala. Tata a venit cu un prieten acasă și a început beție, muzică, luminile aprinse. Tata mă căuta cu o sârmă să mă bată și eu l-am sunat pe frate să vină. Eu aveam doar 11 ani și m-am ascuns într-un dulap.

Fratele când a venit, l-a bătut pe tata foarte tare, i-a alungat prietenii. Atunci relația lor s-a stricat de tot, mai ales că tata nu e tatăl lui drept”, povestește tânăra.

Adolescența cu părinți divorțați, droguri și dorință de libertate

Mânca pe apucate, uneori pe la rude, îi povestea mamei ce i se întâmplă, dar nu s-a schimbat ceva după asta.

„Am condamnat-o doar după ce am născut eu și am văzut cât de mult îmi iubesc copilul și i-am zis „cum ai putut să mă lași cu tata”. Dar nu vreau să o critic, pentru că ea tot pentru prima dată își trăiește viața”, spune ea.

 

 

A avut o copilărie grea și o adolescență tumultoasă, cu părinți care au divorțat, prieteni care s-au pierdut în droguri, alcool, prostituție și o mare dorință de libertate. După clasa a 9-a, a mers la fratele său, să „se odihnească” un an de zile. Acolo l-a cunoscut pe viitorul, deja fostul său soț.

„Era atât de frumos, făcea sală, era grijuliu”

„Aveam o prietenă și m-a invitat la un frigărui cu prietenul ei. Acolo era fostul meu soț – timid, frumos, făcea sală. Avea 29 de ani și eu nu îl credeam. Am început să ieșim tot mai des, mai întâi în patru, apoi în doi. Eu mă plângeam pe viața mea, el mă consola, era foarte drăguț, achita tot, protectiv – cred că eu căutam în el dragostea de tată, care îmi lipsea. El locuia la Chișinău și ne-am mutat împreună.

Mama mea știa și nu prea știa… cumva îi era indiferent că eu la 17 ani trăiesc cu un bărbat de 29 de ani. Ne-am împăcat foarte bine, până la un moment când el a început să consume mai des alcool și se schimba. Îl vedeam pe tata în el și voiam să ies din această relație, să mă mut cu o prietenă”, își amintește umorista.

 

 

Însărcinată la 17 ani, soțul o lua să încleie tapete pentru că „așa se fac banii”

 

 

„Planurile de acasă” nu au coincis cu cele de la ultrasonografie – medicul a anunțat-o că este însărcinată. Nu avea nici măcar 18 ani.

„El nu a avut nicio reacție, se stresa că mașina lui e parcată nu știu pe unde la soare.

Apoi, mă lua cu el la muncă, la încleiat tapete sau la spălat ferestre, chiar dacă aveam toxicoză. Mă lua la lucru să înțeleg că „banii trebuie meritați” – înțeleg, dar nu înțeleg cum să pui o femeie să lucreze, însărcinată și cu toxicoză”, spune Nicoleta.

E „evadat de acasă” și a stat o săptămână în spital, mințind medicii că are dureri.

„Hai, nu mă za*bi”

„Pe 7 iunie am născut. El a venit, a stat cu mine, m-am simțit mai bine, credeam că ține totuși la noi și mă iubește. Apoi a plecat ca să pregătească venirea noastră.

A doua zi îl sun, nu răspunde, a treia zi la fel, m-am panicat, am sunat la vecini și am aflat că el pur și simplu sărbătorea pe undeva prin corturi, pe malul râului. Medicii deja îmi spuneau că astăzi te externăm, eu le spuneam că nu pot, ba că mașina s-a stricat, inventam ca să nu ne facem de rușine.

 

 

La vecina mea din maternitate a venit soțul cu flori, cu inel de aur.

Soțul meu a venit direct de la beție, în șorți scurți, murdari, cu berea în mână. Eu l-am întrebat „așa ai venit să mă iei?”. „Hai, nu mă za*bi!”, atât mi-a spus și s-a culcat pe patul meu, iar eu am rămas în picioare, cu copilul în brațe.

Ne-am dus la Florești și când am intrat în casă mi-am pus mâinile în cap. Am pus copilul în cărucior și eu am făcut curat până la miezul nopții. În următoarele săptămâni, tata mă ajuta, îmi făcea mâncare, îmi aducea apă. El umbla doar cu bețiile. Eu nu am mai răbdat, i-am strâns hainele și i-am spus să plece”, își amintește ea.

„Ne-am despărțit și… nu ne-am despărțit”

Bărbatul a plecat peste hotare, iar, cu timpul, Nicoleta s-a lăsat convinsă să mai încerce o dată și a plecat cu el în Rusia.

„Prima perioadă a fost foarte bine, dar ulterior el a început să-mi spună că-s grasă, de la 48 de kg am ajuns la 96 de kg, dar… nici el nu era tras prin inel. El nici nu voia să-l ating. Atunci l-am lăsat în pace și am început să slăbesc. Într-un an, am slăbit 60 de kg, devenisem anorexică, practic, pentru că eu în oglindă încă mă vedeam grasă.

Nu mă mai iubeam și dădeam vina pe copil, că din cauza lui sunt grasă, apoi mă consideram mamă rea, mă uram, era clar că eram într-o depresie postnatală, dar nu am avut pe cineva alături să mă ajute, nici măcar soțul”, își amintește Nicoleta despre calvarul prin care a trecut.

Bătăile și „problemele psihice” – „Mă uram și îmi uram și copilul”

Au urmat multe probleme, abuzul psihologic și emoțional a crescut până la cel fizic, apoi nega și-i spunea că „are probleme psihice”. Nicoleta a început să adune bani ca să plece, dar a venit perioada pandemiei de Covid – granițele erau închise. Într-o zi, întâmplător, ea a găsit o conversație cu o femeie, în telefonul soțului, din care a înțeles că este înșelată.

„Când l-am întrebat ce este asta, el m-a lovit, m-a bătut cu un încărcător de la telefon.

A șters conversația cu femeia, eu am fost la baie să mă spăl pe față și când am revenit el mă întreabă „de ce plângi?”, nu a fost așa ceva, ai visat, ai dormit, încerca să mă facă pe mine cu probleme psihice. Cu timpul, am început să citesc despre abuzatori, să vorbesc cu alți oameni și am înțeles că de fapt cu mine era tot ok, iar aceasta era tactica abuzatorului meu, să mă facă pe mine cu probleme psihice sau să mă simt vinovată”, spune tânăra.

Drumul la poliție și cererea de divorț

Situația a degradat cu timpul, cei doi locuiau în odăi separate, relația s-a răcit. Nicoleta petrecea mult timp pe online și pagina sa era urmărită de mulți moldoveni. Așa a început calea ei spre stand-up. Ei au revenit din Rusia acasă, iar soțul se pregătea să plece în Franța. Cu o zi înainte de plecare, bărbatul a aflat că Nicoleta a reușit să adune o sumă de bani.

„El a venit să ceară banii și pentru că i-am spus că nu-i dau, el a început să mă lovească, să mă stranguleze. L-am împins, am luat copilul și am fugit desculț mai departe de casă. Am chemat poliția. Nu l-au luat, dar el a plecat. A doua zi a plecat în Franța, iar eu am plecat la poliție să scriu o plângere”, povestește umorista, care afirmă că imediat a dat la divorț, un proces care a durat mai mult decât a ținut căsătoria.

Scena și terapia prin umor

Ulterior ea și-a încercat prima dată norocul în umor și, nu din prima încercare, dar i-a reușit.

„Toată săptămâna lucram la o alimentară în sat, tata avea grijă de fată, iar în weekend eu veneam la Chișinău. Mult content pentru stand-up am luat din magazin. Puteam să nu ies din magazin o lună, că știam ce s-a întâmplat în sat, în satele din împrejurimi și în tot raionul.

Stand-up-ul m-a ajutat să trec peste toate acele stări, inclusiv, gânduri suicidale. Ne-am mutat cu fata la Chișinău. Ea merge la grădiniță, eu lucrez, pentru că din umor clar că nu supraviețuiești. Emoțional și financiar sunt ok. Și voi încheia cu o glumă despre mine: Am născut la 18 ani și totul pașlo po pi*de”, a încheiat Nicoleta Caraman.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: